Jocurile video sunt învinuite pentru multe dintre comportamentele violente ale copiilor dar, în acelaşi timp, nu trebuie să dăm uitării nici aspectele pozitive ale acestora.Jocurile video au apărut încă din anii '70 şi, de-a lungul timpului, s-au făcut multe cercetări în legătură cu efectul lor asupra oamenilor, şi în special asupra copiilor şi adolescenţilor. Primul joc ce ar putea fi considerat violent a fost vestitul Pacman, care după standardele de astăzi este unul din cele mai inofensive jocuri, însă la momentul lansării lui a fost unul din primele care implicau distrugerea şi moartea anumitor persoanje. Cu timpul, jocurile s-au schimbat, au devenit mai grafice, mai detaliate şi mai realiste. De abia în ultimii 10 ani, jocurile şi violenta pe care o cultivă au ajuns, cu adevarat, în atenţia noastră, mai ales după ce ar fi provocat, se pare, o serie de atacuri şi crime înfăptuite de adolescenţi. Violenţă şi comportamete devianteMulte cazuri nefericite au fost puse pe seama jocurilor video. Anul trecut, un tânăr de 17 ani din statul american Ohio, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru că şi-a omorât mama şi şi-a rănit grav tatăl. Aceştia îi luaseră jocul preferat. Alţi doi adolescenţi, tot americani, au început să tragă la întâmplare, în maşinile întâlnite pe autostradă. Au spus că s-au inspirat dintr-un joc pe calculator, Grand Theft Auto. Şi masacrul care a avut loc la liceul Columbine, în 1999, ar putea fi pus pe seama jocurilor video, pentru că cei doi tineri criminali erau fani ai jocurilor Doom şi Wolfenstein. Iar acestea sunt numai trei dintre cazurile de violenţă asociate cu jocurile pe calculator. În realitate sunt mult mai multe şi fiecare nouă întâmplare readuce jocurile în atenţia lumii. Să fie jocurile singurele vinovate pentru aceste comportamente criminale? Cu siguranţă nu. Tinerii respectivi aveau, probabil, oarecare tendinţe către violenţă, iar jocul a fost doar factorul declanşator. Altfel cum s-ar explica faptul că, deşi majoritatea tinerilor iubesc jocurile pe calculator, foarte puţini ajung să comită acte de violenţă, în viaţa reală?Jocurile video, o ameninţare la adresa sănătăţii fizice şi psihiceChiar şi aşa, producătorilor de jocuri video li se impută multe lucruri. Jocurile promovează violenţa faţă de oameni şi animale, rasismul, misoginismul, gesturile obscene, lipsa de respect pentru autoritate şi lege, etc.Copiii care îşi petrec ore întregi în faţa calculatorului devin imuni la violenţă, capătă un comportament agresiv şi încep să imite ceea ce văd pe ecran. Pentru că jocul le ocupă gândurile permanent încep să aibă rezultate proaste la şcoală, nu se pot concentra pentru că nu se odihnesc suficient şi nu învaţă să cultive relaţii adevărate. Dar şi sănătatea fizică are de suferit. Se bănuieşte că jocurile video, ca şi televizorul, ar avea de a face cu epidemia de obezitate care a lovit lumea în ultimii ani. Pasionaţii de jocuri sunt mai sedentari, adesea mănâncă în faţa calculatorului şi pot avea probleme cu tendoanele şi articulaţiile.Jocurile video au şi efecte pozitive Chiar dacă pare greu de crezut, chiar şi jocurile cele mai violente au beneficiile lor pentru că necesită anumite abilităţi: coordonarea mişcărilor, orientare în spaţiu, dexteritate, un timp de reacţie cât mai scăzut, etc. Cine nu le are le poate dobândi cu uşurinţă, dacă perseverează, iar aceste calităţi sunt de ajutor şi în viaţa reală.Copiii care îşi petrec câteva ore pe săptămână la calculator învaţă să rezolve probleme şi să gândească rapid, sa persevereze, să facă estimări, să recunoască anumite tipare. Ei îşi cultivă memoria, răbdarea, spiritul de echipă. Multe dintre aceste abilităţi sunt abstracte şi mai greu pot fi învăţate fără practică. Nu toţi cei care se joacă pe calculator sunt singuratici sau retraşi. Anumite tipuri de jocuri îi învaţă pe copii cum să lege prietenii şi cum să le întreţină. Ba, mai mult, pot reprezenta o legătură între părinte şi copil, dacă cei doi se joacă împreună. Jocurile video, bune sau rele?Până la urmă, jocurile sunt bune sau rele? Ei bine, lucrurile nu sunt atât de simple. Aproape toate jocurile au o parte bună şi una rea. Care dintre ele primează depinde de fiecare individ în parte.Mai greu este în cazul copiilor şi adolescenţilor care nu au maturitatea necesară pentru a face diferenţa între lumea reala şi cea virtuală, nu ştiu când să se oprească şi nu se pot abţine de la a juca un joc, chiar dacă, la început, sunt socaţi de ceea ce văd în el. Aici ar trebui să intre în scenă părinţii, care să înţeleagă, în primul rând, că nu poţi ţine un copil departe de jocul preferat sau de jocuri, în general. Aici este una dintre greşelile cele mai frecvente ale părinţilor: ei încearcă să le interzică adolescenţilor jocurile când, de fapt, ar trebui să le înţeleagă pasiunea şi să discute cu ei despre jocurile preferate, chiar să le joace împreună. Copiii de astăzi nu mai aşteaptă de la părinţi să le cumpere jocurile. Întotdeauna ei găsesc modalităţi de a-şi procura un joc, dacă şi-l doresc cu adevarat şi, cum părinţii nu se pricep întotdeauna la calculatoare, a interzice un anumit program nu este o soluţie. Ba din contră!Mai degrabă, un părinte responsabil alege împreună cu copilul jocurile potrivite şi dicută cu el despre sentimentele şi gândurile pe care i le provoacă imaginile văzute. Bineînţeles că majoritatea copiilor au nevoie şi de reguli privind timpul pe care îl pot petrece la calculator. Foto: Shutterstock