Hârtia igienică e unul din lucrurile pe care nu le considerăm importante decât atunci când ne lipsesc. Află cum era viaţa fără hârtie igienică şi cum s-a inventat ea.
Dacă acum nu ne mai imaginăm viaţa fără hârtie igienică, oamenii se descurcau de minune şi fără ea, atunci când nu exista. Şi chiar după inventarea ei, nu prea erau dornici să dea bani pe un produs care urma să fie aruncat la toaletă.
Cum se descurcau oamenii fără hârtie igienică
Simplu, foloseau ce găseau la îndemână. Se spune că vechii greci foloseau pietre sau bucăţi de lut, pe când romanii descoperiseră bureţii de mare, mai moi, deci mai blânzi cu „părţile sensibile”.
În alte părţi ale lumii, oameni apelau la coji de nucă de cocos, zăpadă, muşchi de pe copaci, iarbă, frunze de porumb, chiar şi lână. După ce s-a inventat tiparul, oamenii luau ziarele la toaletă nu ca să le citească, ci ca să le folosească pe post de hârtie igienică. Aceeaşi soartă o aveau şi cărţile.
În unele locuri, acest obicei este mai vechi decât am crede. Chinezii, de exemplu, ştiau să facă hârtie încă dinaintea erei noastre. Dacă la început nu s-au gândit să o „valorifice” la toaletă, prin secolul VI, conform Wikipedia, le-a venit această idee salvatoare. Un învăţat al vremii spunea într-o lucrare a sa că alege hârtiile care vor merge la toaletă, în funcţie de ceea ce era scris pe ele, textele importante fiind scutite de această cruntă soartă.
Prin secolul XIV, chinezii produceau deja hârtie, apoi bucăţi de ţesătură moale, special pentru toaletă. Nu se ştie cum se descurcau ţăranii, însă cei din familia regală cu siguranţă era atenţi cu părţile intime.
În alte părţi ale lumii, apucăturile chinezilor erau socotite neigienice, oamenii preferând metoda cu apă şi săpun.
Americanii au inventat hârtia igienică
Mai aproape de timpurile noastre, americanul Joseph Gayetty s-a gândit că oamenii ar trebui să cruţe ziarele şi cărţile, înlocuindu-le cu un produs destinat special toaletei. În 1857 a apărut primul astfel de produs modern, care nu era făcut chiar din hârtie, ci din ingrediente vegetale, îmbibate cu extract de aloe vera. Foiţele respective se vindeau ca medicament, căci Gayetty le considera capabile să prevină hemoroizii. Aşa de mândru era de descoperirea lui, încât şi-a trecut şi numele pe hârtia igienică.
Deşi produsul s-a găsit până prin anii 20, el n-a avut mare succes fiindcă oamenii nu înţelegeau de ce ar trebui să plătească pentru hartia igienică din moment ce ar putea folosi ziare sau cărţi pe care oricum dădeau bani.
În plus, oamenilor le era ruşine să ceară hârtie igienică la magazin sau farmacie, căci pe atunci mersul la toaletă era tabu.
Tocmai de aceea, se spune că adevăraţii inventatori ai hârtiei igienice moderne, fraţii Scott, au refuzat să spună cuiva cu ce se ocupă. Totuşi, produsul lor a avut mai mult succes. Nu se ştie cum, lor le-a venit pentru prima dată ideea de a înfăşura hârtia igienică pe un cilindru, care pe atunci nu era găurit. Dar mai târziu s-au gândit şi la asta.
În anii 1880 cineva şi-a dat seama că prin cilindrul gol al hârtiei igienice s-ar putea introduce un soi de suport, care să facă folosirea mai comodă.
Nu ştim cât de subţire era hârtia igienică în acele timpuri, dar abia în anii 40 s-a inventat hârtia din două straturi .
Oamenii nu puteau încă să vorbească între ei despre hârtia igienică, iar la magazin o cereau cu emoţie în glas, cam cum fac astăzi adolescenţii care cumpără prezervative.
Până la urmă a trebuit să se obişnuiască fiindca în curând s-a inventat toaleta cu bazin, iar casele erau racordate la sistemul de canalizare, aşa că era nevoie de un produs care să nu înfunde ţevile. În mod clar, nu se mai puteau folosi frunzele uscate de porumb.
Hârtia igienică va deveni un produs de lux?
Producătorii de hârtie igienică se lăudau pe atunci că aceasta este recomandată atât de medici cât şi de instalatori.
Prin anii 70 produsul despre care nimeni nu vorbea a devenit indispensabil pentru americani. Când un prezentator TV a glumit că va fi criză de hârtie igienică, oamenii au dat fuga la magazine să-şi facă stocuri serioase.
Astăzi, americanii sunt cei mai mari consumatori de hârtie igienică, folosind 22 de kilograme pe cap de locuitor, anual. Însă momentan piaţa stagnează. Ea este în crestere în ţările în curs de dezvoltare unde se pare că oamenii de abia acum descoperă cu adevărat hârtia igienică.
Cum hârtia e tot mai scumpă, americanii se tem că hârtia igienică va deveni în curând un produs de lux şi se întreabă cum ne vom descurca fără. Adevărul este că şi astăzi sunt oameni care nu folosesc hârtia igienică, ci apa. În Japonia s-a inventat toaleta cu bideu inclus, care are şi efect de uscare datorită unui jet de aer cald. În aceste condiţii rămâne de văzut cum va mai evolua acest domeniu şi cât va mai supravieţui hartia igienică.
Foto: Shutterstock