Cu toate astea, de doi ani nu au mai putut să revină la acea clinică, din lipsa banilor. O singură „rundă” de tratament costă peste 3000 de euro acolo, iar terapia făcută în România nu dă rezultatele dorite, ba chiar face mai mult rău decât bine. De vină este mizeria din spitale şi centrele de recuperare, crede Claudia.
La noi în ţară tratamentul este gratuit numai teoretic pentru că „fără o şpagă la anumiţi medici nu găseşti loc pentru copilul tău în aceste spitale”, dezvaluie Claudia. „După ce primim schemele cu programul de recuperare alergăm pe la uşile profesorilor şi ne milogim efectiv să fim primiţi.”
Mai mult, camerele sunt pline de igrasie, copiii nu sunt feriţi de adulţii cu probleme psihice internaţi în acelaşi spital, iar părinţii trebuie să fie foarte atenţi la câinii care „păzesc” centrul de recuperare.
„La sfârşitul tratamentului ţi se dă o factură de 2500-2600 lei, bani pe care statul i-a cheltuit cu tine… tu neconsumând nici măcar un biscuite din acel spital. Noi venim cu medicamente, mâncare, lenjerii, perdele pentru duşuri, televizoare, convectoare de căldură”, povesteşte Claudia.