Infertilitatea este o afecțiune din ce în ce mai comună. Ultimele date estimează că aproximativ 15% din cupluri nu pot avea copii, dar numarul real al acestora este greu de apreciat. În ultimii ani, se acordă o tot mai mare atenție publică problemelor de infertilitate și tehnicilor de reproducere asistată, ceea ce atenuează treptat modul în care societatea percepe infertilitatea. Aceasta este privită din ce în ce mai puțin ca un stigmat, iar cuplurile afectate capătă curaj în a se adresa specialiștilor.
Infertilitatea de cuplu (sau subfertilitatea) este definita ca absența concepției spontane în decurs de 1 an, în condițiile contactului sexual regulat. Ea poate fi de cauză feminină, masculină, mixtă sau idiopatică (de cauză necunoscută).
Infertilitatea masculină – Dr. Silviu Predoi, spitalul Wellborn
Exista studii comparative referitoare la evoluția fertilității masculine între anii 1940-2010. Acestea au observat o scădere cu cca. 40% a concentrației spermatozoizilor, de la o medie de 113 milioane/ml la cca. 66 mil./ml. Se constată și o reducere semnificativă a motilității și morfologiei spermatozoizilor, deci o reducere per ansamblu a calității acestora. În același timp, Organizația Mondială a Sănătății a revizuit periodic în scădere valorile normale de referință ale spermogramei în raport cu fertilitatea masculină.
Acest declin continuu al fertilității a fost atribuit poluării mediului înconjurător, ca efect secundar al industrializării. Există substanțe chimice eliberate în mediu care mimeaăa hormonii umani, în special estrogenii (hormonii “feminini”). Acestea produc efecte ”feminizante” care pot afecta nu numai fertilitatea masculină, ci și starea de sănătate a populației în general. Printre efectele acestor substațte sunt de menționat: scăderea calității spermei, creșterea incidenței cancerului testicular și de prostată, creșterea incidenței anomaliilor congenitale de tract reproductiv la băieți.
În afara influenței factorilor de mediu asupra fertilității, există o serie de afecțiuni care determină subfertilitate. Unele din ele pot fi prevenite sau tratate medicamentos sau chirurgical, alteori însă, infertilitatea masculină poate fi tratată doar prin metode de reproducere asistată.
Cauze
• Anomalii de tract reproductiv: criptorhidism (necoborârea testiculelor în scrot după naștere), hipospadias • Bolile copilăriei (rubeola, rujeola, varicela și mai ales parotidita epidemica – oreionul) pot produce afectare testiculară. Ele pot fi prevenite prin vaccinare. • Boli cu transmitere sexuală: gonoreea poate produce obtrucția ireversibilă a ductelor spermatice, infecția cu Chlamydia (foarte frecventă) poate determina inflamații ale uretrei și epididimului etc. Prevenirea lor este simplă, prin folosirea prezervativului. • Torsiunile recurente de testicul pot fi prevenite prin intervenție chirurgicală (orhidopexie) • Traumatismele testiculare determină apariția anticorpilor antispermatici și eventual a infertilității masculine de cauză imunologică. Ele pot fi prevenite la persoanele predispuse (sporturi de contact, de exemplu), prin purtarea de echipamente protective • Varicocelul (dilatații venoase la nivelul testicolului) – poate necesita intervenție chirurgicală • Cancerul testicular • Alte forme de cancer care necesita chimio și/sau radioterapie. Prezervarea fertilității în astfel de situații se poate face doar prin crioprezervarea (congelarea) spermei înainte de începerea tratamentului. • Factori ocupaționali: contactul profesional cu metale (plumb, cadmiu, mercur), pesticide, substanțe toxice din vopseluri, adezivi etc. • Medicamente: sulfasalazina (utilizată în tratamentul bolii inflamatorii intestinale) poate fi înlocuită cu olsalazina (care nu afectează fertilitatea); unele antihipertensive afectează potența (beta-blocante, metal-DOPA, captopril), altele, cum sunt blocanții de calciu, nu. • Endocrinologice: disfuncții hormonale – unele din ele pot fi tratate medicamentos • Genetice: anomalii ale numărului sau structurii cromozomilor (de exemplu, sindromul Klinefelter produs de un cromozom X suplimentar), unele boli monogenice (fibroza chistică, sindromul Kartagener, sindromul Kallmann etc). • Boli cronice sau neurologice debilitante • Disfuncții ejaculatorii • Cauze psihosexuale • Vârsta: fertilitatea scade odată cu înaintarea în varstă. Acest fapt este mai pronunțat la femei, însă și la bărbați este de așteptat un declin al numărului și funcției spermatozozilor. În plus, odată cu vârsta tatălui, crește și rata de mutații genice noi (“de novo”), care poate duce la nașterea unor copii cu boli monogenice de tipul achondroplaziei, osteogenesis imperfectă etc.
De multe ori, cauza infertilității nu poate fi identificată nici cu testele și investigațiile pe care le avem la dispoziție la ora actuală, cele mai avansate de până acum. În astfel de situații, dar și în cazul problemelor care nu pot fi tratate (unele fiind enumerate mai sus), singura varianta este recurgerea la tehnicile de reproducere asistată. Acestea nu tratează cauza, ci efectele, ajutând o serie de bărbați subfertili să poata avea proprii lor descendenți.