Teoretic, oamenii îmbătrânesc mai încet în spaţiu. Practic însă, s-a dovedit că organismul unui astronaut îmbătrâneşte mai repede din cauza lipsei de gravitaţie.
Timpul şi viteza
Dacă ar fi să ne luăm după teoria relativităţii, a lui Einstein, ar însemna că un om care călătoreşte cu viteza luminii sau cu o vitează apropiată de cea a luminii îmbătrâneşte mai încet, fiindcă pentru el timpul se dilată. În filmele SF, un om care călătoreşte în jurul Terrei cu viteza luminii timp de câţiva ani, va descoperi la întoarcere că familia lui a îmbătrânit cu câteva decenii.
Totuşi, aceasta e numai o teorie ce nu poate fi testată în practică fiindcă nimeni nu a reuşit până acum să atingă viteza luminii sau măcar o viteză apropiată.
Totuşi, navele spaţiale folosite în prezent sunt cu mult mai rapide decât orice alt vehicul de pe Pământ, aşa că astronauţii de azi care petrec câteva luni pe Staţia Spaţială Internaţională sunt puţin mai tineri decât noi, restul oamenilor.
Conform calculelor făcute de unul din ei, o şedere în spaţiu de şase luni înseamnă o viaţă mai lungă cu 0,007 secunde.
Totuşi, din punct de vedere fizic, cei care petrec un timp în spaţiu îmbătrânesc mai repede din cauza lipsei de gravitaţie. Muşchii noştrii îşi păstrează tonusul fiindcă îi folosim zilnic, oasele se menţin puternice fiindcă avem nevoie de ele ca să susţină greutatea corpului, iar încheieturile îşi păstrează mobilitatea fiindcă le mişcăm adesea.
În spaţiu, muşchii şi încheieturile sunt prea puţin folosite, iar scheletul nu suportă greutatea corpului. Astfel, un astronaut pierde masă osoasă cu un procent de minin 1% pe lună, în timp ce un om care îmbătrâneşte pe pământ pierde 1% pe an.
Din fericire, această degradare musculară şi osoasă nu este permanentă, iar pentru a minimiza pierderile, astronauţii fac exerciţii speciale.
Ce se mai întâmplă cu organismul uman în spaţiu
Masa osoasă pierdută înseamnă o cantitate mare de calciu eliminată prin urină, deci creşte riscul de a dezvolta pietre la rinichi.
Tot pentru că nu există gravitaţie, sângele nu se mai strânge în partea inferioară a corpului, ci se ridică la nivelul capului, de unde rezultă dureri de cap, nas înfundat şi o faţă uşor umflată.
Şi oricât de amuzant ar părea plutitul în spaţiu, majoritatea astronauţilor au rău de mişcare în spaţiu, la numai câteva minute după ce părăsesc pământul. Asta înseamnă greaţă, vărsături, dureri de cap şi stare generală proastă.