Daniel H. Pink, jurnalist american şi autor a patru bestselleruri, te învaţă, prin tehnica de „management al regretului”, cum să iei decizii fără să te uiţi înapoi.
Daniel H. Pink este un nume cu ecou la Washington. Cu 16 ani în urmă a lucrat pentru preşedintele Al Gore şi îi scria speech-urile. Între timp, Pink a publicat patru cărţi legate de carieră, de ce anume ne motivează.
De asemenea, Pink are site-ul lui unde este foarte activ şi îşi publică constant ideile. Ca de exemplu, teoria de management al regretului. Pink are două tehnici pe care le foloseşte când se află la „răscruce de drumuri” şi nu se poate decide. El se bazează pe testul: „Eu la 90 de ani”. Îşi imaginează că are 90 de ani şi că priveşte înapoi la problema actuală şi la decizia pe care ar trebui s-o ia. Şi se întreabă: „Ce aş fi vrut să fac în situaţia asta? În cele mai multe cazuri, eu la 90 de ani aş vrea ca eu de acum să risc mai degrabă decât să evit; şi să mă port nobil, nu ca un nenorocit”, spune Pink.
Cel de-al doilea test pe care Pink îl foloseşte adesea îl numeşte: ,,Testul Viktor Frankl”. Pink explică: „În cartea lui Frankl, ,,Omul în căutarea unui înţeles”, autorul dă următorul sfat: Trăieşte ca şi cum ai face-o pentru a doua oară şi te-ai comportat la fel de greşit precum eşti pe cale s-o faci acum”. Pink spune că ambele tehnici se bazează pe ideea de a lua o decizie în aşa fel încât să n-o regreţi! Eu, spre exemplu, folosesc tehnica telefonu-lui. Dacă nu reuşesc să mă decid singură, îmi sun toate prietenele apropiate în speranţa să-mi dea ele o soluţie! Tu ce faci când ţi-e greu să te decizi? Până să te hotărăşti, te invit să citeşti poveştile a patru cititoare şi declaraţiile celor două colege de la Unica, Anca şi Monica. Iar psihologul Carmen Moldoveanu îşi exprimă părerea vizavi de fiecare poveste în parte!
Gabi se gândeşte mult până să spună da sau nu
Nu fac nimic ieşit din comun ca să pot lua decizia (unii sar cu paraşuta, alţii vorbesc mult la tele-
fon, pendulează de la o extremă la alta etc.). Eu sunt foarte calmă şi încerc să mă gândesc „foarte” bine înainte de a spune da sau nu, indiferent de situaţie, ţinând cont de nevoile şi aşteptările mele şi dacă decizia are implicări pe termen lung sau nu. În niciun caz nu comunic răspunsul imediat. Consider că, pentru a fi sigur dacă ai luat o decizie corectă, trebuie să mai revii asupra ei câteva zile la rând.
Părerea psihologului. Preferă o abordare cât se poate de raţională şi ţine sub control emoţiile, chiar dacă sunt intense.
Pentru Mihaela înseamnă provocare!
Îmi place să iau hotărâri, să savurez gustul propriilor mele decizii, aşadar, le consider provocări când e vorba de lucruri importante. Un rol primordial îl are intuiţia, dar raţiunea îi vine mereu în ajutor şi contrabalansează când este cazul. Luarea unei decizii poate fi în acelaşi timp o apăsare, când e vorba de obiecte de vestimentaţie, de cumpărături cotidiene, în general.
Părerea psihologului. Are nevoie să se simtă puternică. Poate evită să urmeze acele drumuri care o sperie cu adevărat.
Cristina ia decizii la minut!
Deciziile legate de shopping sau alte plăceri „nevinovate” le iau pe loc, la minut; nu e cazul să mă gândesc la regrete, pentru că voi găsi mereu o altă rochiţă care să mă farmece, deci de ce să-mi pară rău?
Dar deciziile mari, alea care simt că îmi vor marca destinul… cel mai uşor le iau la o plimbare în parc, fie vara, fie iarna, să fiu doar eu cu mine şi natura.
Îmi golesc gândurile şi parcă mă conving singură că e mai bună varianta A sau varianta B.
Părerea psihologului. Îşi ascultă vocea interioară. Totuşi, se teme să reflecteze prea mult asupra posibilităţilor, aşa încât se grăbeşte să aleagă.
Ilinca nu regretă niciodată!
Eu mă hotărăsc destul de repede, ceea ce nu sunt încă nici acum sigură că e un lucru bun.
Pentru mine! Şi nu e vorba de grabă, dar simt eu aşa, că acel lucru îmi face cu ochiul şi spun DA. Bine, nu-ţi imagina că sunt precum în filmul cu Jim Carey, „Yes Man”, şi mă trezesc zicând da la orice, fără să stau măcar un minut pe gânduri! Dar numai un minut, pentru că am învăţat că viaţa e scurtă!
Părerea psihologului. Are încredere în ceea ce îi spun emoţiile. Ar fi bine să nu se lase condusă de ele.
REDACTORII UNICA AU RĂSPUNS LA PROVOCARE!
După discuţii aprinse despre decizii şi regrete, Anca şi Monica şi-au dat cu părerea, în scris!
Anca se bazează pe intuiţie.
Era 2008, primul an de „CRIZĂ!” Patru luni mi-am căutat job, am trimis sute de aplicaţii şi am avut 12 interviuri. La unul dintre ele, o agenţie de turism, m-a angajat pe loc. Era foarte departe de ce îmi căutam,
însă aveam nevoie de bani ca să pot rămâne în Bucureşti. M-am dus a doua zi la 9, la ora 12 am luat pauza de masă şi nu m-am mai întors. Nu m-a susţinut nimeni în decizia asta, am luat-o singură, în gând! M-am bazat doar pe intuiţia mea şi pe sentimentul că trebuie să existe ceva mai bun pentru mine în Bucureştiul ăsta. Şi aşa a fost, peste două luni am găsit ceva mult mai potri-vit. Nu a fost o decizie raţională, ci pur emoţională.
Părerea psihologului. Îşi ia deciziile pe baza scopurilor pe care vrea să le realizeze în viitor. Este o strategie bună pentru succes.
Monica se ghidează după primul impuls!
Din păcate, nu stau mult pe gânduri când trebuie să mă hotărăsc asupra unui lucru, indiferent de importanţa acestuia. Fie că e vorba de o pereche de pantofi, fie de un nou loc de muncă, mă iau după primul impuls, mă bazez pe intuiţie mai mult decât pe raţiune. De cele mai multe ori, nu regret deciziile luate, dar au fost şi cazuri când mi-a părut rău că n-am cântărit mai mult.
Părerea psihologului. Ar avea de câştigat dacă şi-ar da voie, uneori, să fie nehotărâtă. Astfel ar afla treptat ce îşi doreşte de fapt.