Fiindcă ne plac experimentele pe propria piele, redactorul Unica Adina Rosetti a acceptat să ţină o dietă fără zahăr adăugat în mâncare timp de o săptămână. Dacă a reuşit sau nu şi cu ce dificultăţi s-a confruntat, descoperiţi în mărturia de mai jos.
Luni
Am început plină de entuziasm săptămâna mea fără zahăr – un experiment pe care doream de mult să-l fac, însă mereu amânam din diferite pretexte. În ultimii ani, am auzit o mulţime de cunoştinţe lăudându-se cu renunţarea completă la zahăr, supranumit şi „otrava albă”. Toate mi-au lăudat efectele (de la satisfacţia de a învinge o dependenţă, până la ceva kilograme în minus şi un „tonus” mai bun), dar m-au avertizat că primele zile pot fi foarte grele. Un adevărat sevraj! Totuşi, nu sunt o consumatoare împătimită de zahăr: evit oricum dulciurile de la supermarket, nu dau buzna zilnic prin cofetării şi nici nu am în cămară cantităţi enorme de ciocolată. Însă am şi eu micile mele plăceri: chai latte de la Starbucks (cu zahăr, evident), prăjituri de la mama (din când în când), o pasiune „vinovată” pentru îngheţată, oricum şi oriunde.
Aşa stând lucrurile, luni dimineaţă am constatat că mi-e greu să renunţ la a pune ceva dulce (mai precis cele două linguriţe de zahăr brun) în Earl Grey-ul cu lapte. Printr-o inspiraţie divină, m-am gândit să presar nişte scorţişoară în loc de zahăr! A fost excelent şi am simţit că am câştigat deja o primă bătălie. Restul zilei a decurs fără deserturi şi fără pofte.
Marţi
O vizită la supermarket mi-a confirmat un lucru destul de cunoscut: zahărul este „ascuns” în nenumărate alimente pe care le consumăm şi nu le încadrăm la categoria „dulce”. Începând să studiez etichetele produselor pe care le cumpăr de obicei, am constatat că multe dintre ele conţin… zahăr! De exemplu, cous-cous-ul, pe care-l credeam inofensiv din acest punct de vedere. Cu greu am găsit cereale fără zahăr. Am renunţat la berea de ghimbir şi la nişte iaurturi – adevărate bombe cu zahăr. Ţinând cont că în general încerc să evit şi alimentele care conţin conservanţi, cumpărăturile s-au dovedit de data asta o treaba a naibii de grea.
Miercuri
A fost ziua în care am eşuat lamentabil, mâncând jumătate de platou cu prăjituri. Cum am ajuns aici? Simplu: nu din vina mea. Desigur, psihologii mă vor contrazice vehement: a fost numai şi numai decizia mea să dau gata jumătate din platoul de fursecuri primit de fetiţa mea de la o prietenă venită în vizită. Evident că ele s-au luat cu joaca şi au uitat de prăjituri. Dar eu a trebuit să rămân singură cu ispita în bucătărie şi am cedat. Nici măcar nu a fost o luptă prea intensă: de îndată ce am înfulecat primul fursec cu ciocolată nu m-am mai putut opri. Am rămas uimită când mi-am dat seama că nu mă voi mai putea gândi la nimic dacă nu le termin mai repede. Cum era comparaţia aia din zahăr şi heroină? Hm, exact…
Joi
După ziua de miercuri, m-am trezit mai decisă ca oricând să câştig lupta. M-am gândit că a fost doar o bătălie pierdută, nu şi întreg războiul. Secretul este să te ierţi, să nu te învinovăţeşti şi să mergi înainte. Aşadar, mi-am băut ceaiul doar cu scorţişoară şi nu m-am atins de nimic dulce toată ziua. Sinceră să fiu, nici nu am simţit nevoia, după excesul din ziua trecută…
Vineri
O nouă victorie: încă o zi fără zahăr. Însă mi-am dat seama că am compensat mâncând mai multă… pâine! E adevărat, pâine foarte neagră de secară de la cea mai bună „boulangerie” franţuzească din cartier. Pe care am pus din belşug unt sărat! Am încheiat ziua bând vin alb (care, chiar şi sec, tot conţine ceva zahăr) şi meditând la celebra expresie „tot ce-i bun este ori ilegal, ori imoral, ori îngraşă”…
Sâmbătă
De cum am ajuns la mall cu copiii, am ştiut foarte clar un singur lucru: vreau îngheţată! Poate să cadă guvernul, să pice avioane, să vină cutremurul ăla mare, să devin o persoană obeză lipsită de self esteem pe care nu o iubeşte nimeni! Eu vreau o cupă de îngheţată cu ciocolată ?i caramel! Am savurat-o cu o plăcere intensă (aş spune „orgasmică”) şi mi-am propus să mă „răsplătesc” pentru asta cu încă o săptămână de abstinenţă.
Duminică
Ziua în care micul meu experiment ar fi trebuit să se încheie. Însă am considerat că experimentul nici nu a început cu adevărat. Îl voi continua, probabil, toată viaţa cu rezultate variabile. Principalul beneficiu: nu am reuşit să elimin de tot zahărul, însă încercând asta, am scăzut totuşi foarte mult consumul lui. Ceea ce este un câştig, până la urmă! Şi am învăţat să fiu mai responsabilă şi atentă la cumpărături. Nu cred că eliminarea radicală este o soluţie: este inutil să-ţi refuzi „pe viaţă” plăcerea unei cupe de îngheţată sau să te încarci cu vinovăţii de la câteva fursecuri. Ca în multe alte cazuri, moderaţie este cuvântul potrivit.
Foto: Hepta
Citeşte şi 8 obiceiuri care iti distrug sanatatea
Ultima modificare mai 20, 2021 4:43 pm