"După ce că îţi distruge viaţa şi te omoară, heroina este extrem de scumpă, mai ales când este administrată zilnic şi dozele cresc progresiv. De aceea, fratele meu...... inconştient fiind la ce se expune, a făcut trafic cu marijuana şi haşis. Preferam să îmi ia ceva din casă să îl vândă decât să facă trafic cu porcăriile astea şi să se nenoroceasca pe viaţă făcând şi puşcărie", ne-a povestit Alina despre fratele ei, Mihai. A început să consume droguri la 18 ani, vârsta la care alţi adolescenţi îşi aleg cariera şi visează la un viitor plin de succese. A continuat aşa timp de un an. Un an în care viitorul se rezuma la următoarea doză de heroină. Relaţiile cu familia s-au schimbat complet. Toţi îi erau duşmani, refuza să comunice şi stătea mai mult închis în camera lui. Din fericire, Mihai este acum sănătos, are un loc de muncă bun şi a ieşit din mediul nociv în care trăia. "Nu este complet refăcut", ne-a mai spus Alina, "au trecut totuşi şapte luni de abstinenţă şi este nevoie de răbdare şi de timp pentru o vindecare totală din punct de vedere psihic".Ca el, sunt mulţi tineri prinşi în cercul vicios al drogurilor. Din păcate, nu toţi au norocul lui Mihai. Unii se transformă din simpli consumatori în traficanţi, neavând altă modalitate de a-şi procura doza zilnică, apoi sunt prinşi şi ajung la închisoare. Cei mai puţin ghinionişti încearcă să se "lase" ani întregi, în zadar.Norocul lui Mihai a fost ajutorul venit din partea surorii lui care a studiat metodele disponibile şi şi-a asumat riscul de a-i face tratamentul acasă: "Acesta a durat o săptămână şi a constat în administrarea a patru medicamente, fiecare având rolul lui în depăşirea sevrajului. După care am început administrarea unui medicament care, după părerea mea, este cel mai eficient la ora actuală - naltrexona". Tratamentul toxicomaniei nu este deloc uşor, pentru niciunul din cei implicaţi "A suferit foarte mult. Sunt dureri îngrozitoare şi de aceea tratamentul administrat acasă l-a făcut să fie majoritatea timpului inconştient provocându-i stări accentuate de somnolenţă, amnezie, ameţeală, confuzie, panică tocmai pentru a-l trece de durerile acestea extrem de intense. Eu am stat tot timpul lângă el şi l-am vegheat. I-am dat să mănânce, să îşi ia pastilele, am încercat să îi insuflu putere şi încredere în rarele momente de luciditate pe care le avea", povesteşte Alina.Un tratament controversatTratamentul cu naltrexonă a costat-o 300 de lei pe lună, dar ea crede că a meritat. "L-a ajutat extrem de mult să depăşească dorinţa psihică de a mai consuma droguri. Şi, în plus, nici nu creează dependenţă ca în cazul metadonei şi suboxonei", spune Alina.Împotriva tratamentului cu metadona este şi Cristian Ene, preşedinte al Asociaţiei Forumul Antidrog (FORAD). El consideră că această substanţă este chiar mai periculoasă decât heroina şi nu face decât să înlocuiască o dependenţă cu o alta. Tratamentul este vechi de 60 de ani, deci e deja depăşit, ne-a explicat Cristian Ene. Metadona este un opiaceu sintetic, folosit şi ca analgezic şi antitusiv. A fost inventată în Germania nazistă, la sfârşitul anilor ‘30, pentru a înlocui morfina şi alte opiacee, care aveau să lipsească pe timpul razboiului. După 1945, cercetările şi patentele au ajuns în SUA, unde a şi început producţia comercială, sub numele de Dolofină. Deşi subiectul este controversat încă, Cristian Ene ne-a spus că denumirea a venit de la numele lui Adolf Hitler, care a cerut ca soldaţii nazişti să primească metadonă pentru a dezvolta dependenţă, ceea ce i-ar fi ţinut pe front, unde îşi primeau doza. În prezent, metadona este folosită ca tratament de substituţie în toată lumea, cu unele excepţii. Una dintre ele este Rusia, unde substanţa e interzisă prin lege. Un medic rus a ajuns în atenţia procurorilor numai pentru faptul că a postat rapoarte legate de metadonă pe site-ul său. Dacă în alte ţări, tratamentul de substituţie este disponibil gratuit pentru toţi cei care vor să renunţe la heroină, în România, listele de aşteptare sunt foarte lungi. Este un tratament facil, care nu necesită dezintoxicare, deci efortul nu este foarte mare din partea toxicomanului. Însă este adevărat că întreţine şi o oarecare dependenţă, ne-a explicat dr. Dan Ursu, de la Centrul de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA) Pantelimon. Avantajul este că metadona dă o dependenţă mai uşor controlabilă şi socialmente acceptabilă. Toxicomanii care primesc tratament de substituţie "funcţionează absolut normal din punct de vedere social, pot să aibă serviciu, să aibă familie. Luăm extraordinara presiune care există pe umerii lor în a-şi procura următoarea doză şi, sub nicio formă metadona şi suboxona nu au efectele pe care le are heroina", spune dr. Ursu. Pacienţii ştiu că vor avea următoarea doză atunci când au nevoie de ea şi o primesc gratuit de la centru, deci nu sunt nevoiţi să se implice în trafic de droguri, furturi sau tâlhării ca să-şi procure doza, aşa cum se întâmplă cu cei dependenţi de heroină. Mai mult, metadona vine dintr-o pastilă, deci nu este nevoie de injecţii, care, adesea, sunt sursa infectării cu HIV, hepatită sau alte virusuri. În curând, se va folosi şi la noi metadona lichidă. Dacă nu o avem încă este doar din raţiuni economice, ne-au explicat specialiştii de la CAIA Pantelimon. Deocamdată toxicomanii sunt nevoiţi să înghită zeci de pastile pe zi, pentru că acestea sunt mai uşor de produs, de prelucrat, se folosesc şi în alte domenii medicale, deci şi preţul este mai mic. Trafic cu metadonăCristian Ene, preşedintele FORAD, consideră că acesta este un alt punct slab al sistemului românesc. Pastilele de metadonă pot fi pisate şi astfel substanţa este mai greu de controlat. Iese cu uşurinţă din centrele de tratament, ajungând pe stradă. Forma lichidă ar fi mult mai convenabilă din acest punct de vedere, pentru că s-ar putea doza şi controla mult mai uşor, însă, mai adaugă acesta, autorităţile refuză să o aducă în România. Cristian Ene consideră că metadona este o adevărată afacere pentru cei care conduc centrele de tratament, în jurul acestora creându-se adevărate reţele de trafic. "Directorii acestor centre se comportă exact ca traficanţii de droguri", a declarat preşedintele FORAD.Şi cei care s-au confruntat, direct sau indirect, cu problema drogurilor au păreri asemănătoare. "Tratamentul fratelui meu l-am făcut acasă pentru că în spitalele unde se presupune că ar trebui trataţi este o situaţie absolut revoltătoare. În loc să te vindeci mai rău te îmbolnăveşti psihic şi, în plus, pe acolo circulă drogurile la fel ca şi pe stradă", ne-a spus Alina, care l-a ajutat pe fratele ei sa scape de dependenţă. Comisarul de poliţie Cătălin Ţone, şeful Serviciul Antidrog Bucureşti, ne-a confirmat că în Capitală se face trafic cu metadonă şi că centrele de tratament sunt o adevărată atracţie pentru traficanţi, căci în apropierea lor găsesc dependenţi cărora le oferă heroină sau metadonă. Un exemplu este centrul antidrog care a funcţionat până de curând în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală sector 4, pe strada Argeşelu. Aici se vindea inclusiv metadonă procurată de traficanţi de la consumatori admişi în program care preferau să o dea în schimbul heroinei."În jurul centrelor de tratament, numai în cursului anului 2009 am organizat şi executat zeci de acţiuni, ocazie cu care au fost prinse în flagrant zeci de persoane ce au fost reţinute şi arestate. Nu am vizat consumatorii, ci numai traficanţii de droguri. Prezenţa şi comportamentul consumatorilor au fost studiate doar pentru că ne oferă o perspectivă referitoare la activitatea ilicită a traficanţilor", ne-a spus comisarul Ţone. "Până în momentul actual nu am finalizat nici un caz concret de implicare a unui angajat din centrele de tratament în distribuţia ilicită a stupefiantelor", adaugă comisarul. Cu toate acestea, Cristian Ene susţine că mulţi dintre cei care lucrează în centrele antidrog sunt implicaţi, într-un fel sau altul, în afaceri ilicite cu metadonă. Politiştii antidrog nu exclud această variantă. "Există posibilitatea. Am avut cadre din sisteme de stat care erau implicate în activităţi ilicite la regimul stupefiantelor. Am avut angajaţi ai penitenciarelor care erau implicaţi în traficul de droguri şi chiar poliţişti... Deci n-am avut reţineri nici măcar faţă de colegii noştri pentru că legea este una singură şi ea trebuie aplicată", spune şeful Serviciului Antidrog.Control strictDe vină pentru situaţia creată la centrul de pe strada Argeşelu este lipsa de control, consideră specialiştii de la CAIA Pantelimon. Situaţia este cu totul alta în Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor, care fac parte din Agenţia Naţională Antidrog, subordonată Inspectoratului General al Poliţiei Române. În aceste centre nu primesc tratament decât toxicomanii care sunt foarte motivaţi şi acceptă să renunţe complet la consumul de droguri. Li se fac analize săptămânal, iar dacă se constată că ar fi consumat droguri sunt excluşi din program. Metadona nu o primeşte toxicomanul, personal, ci un membru al familiei sale. Astfel nu există riscul ca tratamentul primit să fie schimbat pe heroină. În toate încăperile centrului există camere de luat vederi, iar una dintre reguli spune că beneficiarii nu au voie să staţioneze în faţa sediului, tocmai pentru a nu se crea condiţii propice traficului. Din păcate, centre de asistenţă integrată a adicţiilor sunt numai trei în Capitala şi încă unul în Bihor. Citeşte aici partea a doua a articolului. Foto: Shutterstock