Recent, dr. Mihaela Bilic a lansat prima carte pentru copii scrisă de un medic nutriționist din România. „ABC de nutriție” de dr. Mihaela Bilic este cartea care vine să revoluționeze percepția noilor generații despre nutriție, aducând o schimbare reală în ceea ce privește obiceiurile alimentare. (Foto: Marius Bărăgan)
În primul rând, cartea editată de Curtea Veche Publishing își propune să răspundă la întrebarea: Ne putem educa copii să mănânce sănătos și gustos în același timp? Dr. Mihaela Bilic ne învață că este simplu să avem copii care au o relație sănătoasă cu mâncarea, dar doar dacă îi educăm în acest spirit. Autoarea ne propune să ne educăm copiii să mănânce sănătos încă de la vârste fragede, și ne arată cum: printr-o serie de sfaturi pe placul celor mici, adunate într-un format accesibil, plin cu ilustrații colorate, grafice interesante, jocuri și experimente, teste și exerciții ușor de pus în practică.
Cartea dvs. se adreseaza strict copiilor, sau e pentru ca părinții s-o citească copiilor?
Este pentru a fi citită direct de copii, este pentru a fi citită direct de adulți, și dacă vor, pot și părinți să o citească copiilor. Este o carte, un abc de nutriție pentru toată lumea, după cum am scris eu pe coperta 4, pentru oameni mici și mari, tocmai pentru că genul acesta de noțiuni de bază nu ne-au fost predate niciodată nici acasă nici în familie, și consider că este nevoie ca toată lumea să și le însușească. Așa că, dacă reușește să fie citit doar de copii, cu atât mai bine.
În primul rând, m-am gândit să ajung prin intermediul copiilor la părinți, la adulți, pentru că în momentul în care un părinte înțelege care e rolul fiecărui aliment și care e filozofia nutriției atunci îi va fi mai ușor să își ghideze și copilul, și de ce nu, ulterior să aibă argumente și să îi explice copilului de ce anumite decizii legate de mâncare sunt luate într-un fel sau în altul, pentru că mi se pare ca atunci când înțelegem ceva e mai ușor să punem în practică, decât să primim niște directive și niște tabuuri din astea absurde pe care de multe ori nu reușim să le respectăm. Deci relația cu mâncarea trebuie să fie deslușită și simplificată și atunci accesul la această carte aș spune că este la îndemâna oricui. Poate să fie citită de oricine.
E prima carte de acest fel de pe piața românească, ce feedback aveți până acum?
Ce pot să spune este că din punctul de vedere al adulților toți sunt încântați. Probabil că este o carte destul de simplă pentru un adult și atunci ne place și nouă ca oameni mari să primim o informație simplă. Din partea copiilor nu știu foarte bine. Am o prietenă care are o fetiță de 8 ani și singurul feedback concret a fost întrebarea ”de ce apare așa des cuvântul slăbit?”. Eu nu am realizat într-adevăr că în mod normal copii nu sunt grași, sau că într-adevăr ei mănâncă încă cu simțurile instinctiv, și atunci noțiunea de slăbit este neimportantă, dar cu siguranță mamele o vor găsi cel puțin interesantă. Cartea este pe piață și deja a trebuit să se mai facă încă două tiraje, aș spune că place în primul rând prezentării extrem de simple și de ludice. Adică e o carte la care am muncit extrem de mult, dar care în final are doar 110 pagini, deci mai simplu de atât nu se poate, și mai colorat, și mai didactic și mai prietenos. Este foarte bine primită de public.
De ce se cerea o asemenea carte?
Din simplul motiv că nu putem să ne facem educația și nu putem dobândi informațiile corecte de pe internet. Eu cred cu tărie că educația se face prin intermediul cărților, și din păcate în România nu avem niciun fel de carte care să se adreseze din punct de vedere al nutriției oamenilor sănătoși care nu au niciun fel de problemă medicală, și care vor doar să afle ce e aia o calorie, ce înseamnă un carbohidrat, dacă trebuie să mâncăm de 3 ori pe zi, dacă trebuie să asociem într-un anumit mod alimentele. Deci noțiunile de bază de nutriție trebuie puse într-o carte și pentru că nu exista am considerat că am așteptat suficient de mult timp crezând că poate Ministerul Educației, poate Ministerul Sănătății, vor umple acest gol. Mi-am dat seama că e foarte greu să scrii lucrurile simplu și să te adresezi copiilor și în același timp e o mare responsabilitate, așa că am încercat să vin în întâmpinarea persoanelor care vor să înțeleagă un pic mai mult care e treaba asta cu mâncarea, să vin cu această cărticică, de o simplitate extremă, dar care în același timp ne aduce acel ABC. Adică nu putem să citim până nu învățăm abecedarul, literele. Așa consider și eu că nu putem vorbi despre nutriție, până când nu știm noțiunile de bază. Și am luat-o de la cei mici că din punct de vedere al informațiilor despre nutriție cred că mulți dintre noi suntem la gimnaziu, în clasele I-IV. Avem nevoie de un abecedar, și un abecedar scris de un medic nutriționist, pentru că altfel cărți de nutriție scrise de oameni care nu sunt de profesie, nu sunt medici, probabil că mai există dar lucrurile trebuiesc explicate și spuse cu o mare doză de responsabilitate și de pe o poziție, să spunem, a autorității pe care ti-o dă Facultatea de Medicină, pentru că așa, despre mâncare, putem povesti toți.
Care sunt particularitățile copiilor români î ceea ce privește mâncarea? Puncte forte și puncte slabe?
Din păcate, ca particularități cred că sunt la fel de atrași de tot ce înseamnă produse colorate și frumos ambalate ca orice alt copil din orice altă țară. Sunt atrași de dulciuri indiferent de naționalitate la fel de mult, dulcele e ceva ce ne place și pe care l-am prefera oricând mâncării. Din păcate ce nu au copiii din România, nu au echilibru acasă. Mi se pare că în România s-a pierdut foarte mult din tot ce înseamnă respectul și atenția acordată mesei: mâncatul împreună cu ceilalți membri ai familiei, gătitul în casă, etc. În momentul în care în casă există foarte multe produse ambalate, ele nu sunt neapărat nesănătoase ci bogate în grăsime, în zahăr, în calorii, și atunci dintr-o nebăgare de seamă sau dintr-o neatenție a părinților, copiii din România nu mai pun preț pe tot ce înseamnă preparate clasice și banale, pe tot ce înseamnă mâncarea gătită, precum ciorbă și tocăniță, ci încearcă să mănânce mai sofisticat, și atunci orice produs făcut de industria alimentară cu siguranță nu va fi la înălțimea celui pregătit în casă. Deci se pierde legătura dintre statul la masă și mâncatul tradițional, mâncatul rudimental, simplu, și asistăm la îndreptarea preferinței către tot ce înseamnă produse semipreparate, ambalate și ușor de mâncat. Iar punctele pozitive, apropo de copiii din România, ar fi că încă mai există lipsa de posibilități financare care ar trebui să satisfacă toate mofturile unui copiii. Cu cât sunt mai simple familiile și cu cât păstrează acest bun-simț românesc, cu atât copiii sunt mai la adăpost de atracțiile alimentare și de mâncatul emoțional, lucru care însă pe măsură ce ne aflăm la oraș iar părinții au disponibilitate mai mică, poate compensa atenția acordată unui copil. Deci am început spunând că este un punct bun, dar iată, este până la urmă un punct rău, pentru că de foarte mult ori încercăm să înlocuim cu mâncare o lipsă de implicare autentică în viața copilului nostru. Și atunci există riscul să avem de-a face cu copiii obezi și cu copiii cu kilograme în plus, care efectiv mănâncă emoțional, mănâncă în loc să se joace, mănâncă în loc să primescă tandrețe sau atenție. Deci este o problemă cu care din păcate ne confruntăm mai mult în România decât în străinătate. Încă nu s-a pus diagnosticul clar și nu s-a tras un semnal de alarmă. Atenție! Dacă copiii voștri petrec prea multe ore în fața unui ecran de calculator și nu au o viață plină de activități care să le aducă bucurie și entuziasm, ei se vor îndrepta spre mâncare. Nu avem disciplină și reguli clare în raport cu copiii noștri, nici la școală nici acasă, și atunci le vom cumpăra tot ce își doresc dintr-un supermarket și lucrul acesta nu este un fapt bun.
Citește și – Principalele 7 cauze ale poftelor alimentare – Opinia nutriționistului
Citește și – Mituri legate de slăbit – Opinia nutriționistului