Te supără spatele? Statul îndelungat pe scaun sau ridicarea greutăţilor îţi amplifică durerile?
Consultă un medic, pentru că acestea pot fi semnele unor probleme de coloană.
Discopatia se manifestă ca urmare a deplasării discurilor intervertebrale şi a deteriorării lor. Dacă discurile intervertebrale nu se păstrează întregi, atunci vertebrele se apropie una de alta şi exercită o presiune asupra elementelor nervoase adăpostite de coloana vertebrală (rădăcinile nervilor rahidieni, măduva spinării). Această afecţiune poate apărea la toate segmentele coloanei vertebrale, dar este întâlnită mai frecvent la nivel lombar şi cervical.
Simptome
În primă fază, discopatia se manifestă prin durere de spate, localizată în segmentul lombar (şale), cervical sau toracal. În următorul stadiu, durerea coboară progresiv, ajungând în regiunea corespunzătoare nervului rahidian care a fost comprimat de discul bolnav. Muşchii care susţin coloana (paravertebrali) se contractă în încercarea de a atenua durerea printr-o poziţie nefirească a corpului. Dar aceasta poate duce la deformarea coloanei (aşa numita scolioză antalgică).
În situaţiile mai grave, debutul bolii este brusc, în special în cazul herniei de disc lombare, cu blocaj lombar, provocând ceea ce este cunnoscut sub denumirea de criza de lumbago. Durerea este mai intensă la mişcarea coloanei şi în anumite poziţii (stat în fotoliu, stat în picioare, cărat, ridicat, sărituri şi, mai ales, la trepidaţii mari). Spatele poate să doară şi în cazul episoadelor de tuse sau de strănut puternic.
Cauze
Discopatia vertebrală este o afecţiune a omului modern, în multe cazuri sedentar şi supraponderal. Ea este provocată în general de solicitările maxime ale coloanei prin ridicarea de greutăţi în poziţii incorecte, cu spatele îndoit sau prea întins, şi de poziţia defectuoasă a coloanei vertebrale pe perioade lungi de timp.
Cum se poate trata?
Tratamentul discopatiei vertebrale se face în funcţie de faza de evoluţie a bolii şi implică mai multe specialităţi medicale. În primele faze, boala intră sub incidenţa medicului de familie şi/sau a specialistului neurolog. Medicaţia cuprinde antiinflamatoare nesteroidiene, decontractante musculare, calmante împotriva durerii şi sedative uşoare. O influenţă benefică pot avea şedinţele de balneofizioterapie.
Atenţie însă, infiltraţiile locale cu orice fel de substanţe sunt contraindicate, pentru că sunt foarte periculoase şi pot avea consecinţe deosebit de grave, în special de ordin infecţios. De asemenea, nu este indicat să se facă masaje, mai ales cele viguroase, puternice, care pot amplifica suferinţa produsă de deteriorarea discurilor intervertebrale.
Când este necesară operaţia?
În cazul discopatiei lombare, care este şi cea mai frecventă formă, poate apărea o complicaţie gravă, mascată sub forma unor simptome înşelătoare, respectiv hernia de disc. Într-o astfel de situaţie, după o perioadă de durere intensă, cu iradiere de-a lungul picioarelor, simptomele pot dispărea brusc, dându-i bolnavului senzaţia că a depăşit criza şi că nu mai este necesar să se prezinte la medic.
Dacă bolnavul observă însă că treptat nu mai poate mişca piciorul cu forţa obişnuită, înseamnă că s-a deteriorat o masă mare de ţesut discal, care comprimă cu putere nervul rahidian. În aceste condiţii, intervenţia neurochirurgicală trebuie făcută cât mai urgent. Dacă operaţia se amână prea mult, există riscul distrugerii fibrelor nervoase şi producerii paraliziei.
Care sunt părţile coloanei vertebrale?
Coloana vertebrală este compusă din cinci părţi: cervicală (la ceafă), dorsală sau toracală (de la ceafă până în regiunea unde se termină coastele), lombară (de unde se termină coastele până la bazin), sacrală şi coccigiană. Găurile vertebrelor sunt aşezate una deasupra celeilalte, formând canalul vertebral. În canalul vertebral se găseşte măduva spinării, formată din fibre nervoase. Acestea ies din coloana vertebrală prin spaţiile dintre vertebre.