Tot ce nu știai despre mâncatul emoțional: „Peste 70% dintre femeile cu obezitate au fost abuzate sexual în copilărie”

Mâncatul emoțional este ceva prin care cu toții trecem în anumite momente ale vieții. Însă cum îți dai seama că a devenit o problemă?

Andreea Teodor, Emotional Eating Coach, a trecut ea însăși prin această problemă, inițial fără să realizeze că problema are nu doar un nume, ci și o rezolvare. Astăzi, ea ajută alte persoane care se confruntă cu mâncatul emoțional să identifice rădăcina din spatele acțiunilor lor, dar mai ales cum să depășească obstacolul într-un mod sănătos. Într-un interviu exclusiv, ea ne-a povestit ce înseamnă mâncatul emoțional, cum arată recuperarea și ce diferență există între foamea fizică și foamea emoțională.

Tot ce nu știai despre mâncatul emoțional: „Peste 70% dintre femeile cu obezitate au fost abuzate sexual în copilărie” — *Andreea Teodor, Emotional Eating Coach*

Andreea, tu însăți te-ai confruntat cu mâncatul emoțional. Privind înapoi, ce ne poți spune despre călătoria aceasta a ta? Cum ai descoperit că ceva nu este în regulă, și ce te-a ajutat să depășești problema cu care te confruntai?

Când treceam prin perioadele mele cu episoade frecvente de mâncat emoțional, credeam doar că am eu o problemă și nu mă pot abține, nu înțelegeam ce e în neregulă cu mine.

Momentul care i-a schimbat destinul Oanei Roman. Avea 13 ani când s-a întâmplat! 'M-am îngrăşat 25 de kg în 2-3 luni'

Recomandarea zilei

Rezolvarea a venit treptat și întâmplător: am început un curs de autocunoaștere unde am învățat prima oară despre importanța emoțiilor și am început eu cu mine să am o relație mai bună. Odată cu acel curs, țin minte că au început să se rărească episoadele în care scăpam controlul mâncării, deși nu făcusem încă legătura.

Totodată, din cauza unei diete, într-o seară am ajuns la urgențe și mi-am promis că niciodată nu voi mai încerca să slăbesc, ci voi mânca nutritiv, așa cum știam eu, în urma multor cărți cititite. Ce s-a întâmplat a fost contraintuitiv pentru mine: efectiv am început să nu mai poftesc sau rar, când pofteam ceva nesănătos, mă mulțumeam cu puțin. Deodată totul era permis, dar eu deja nu îmi mai doream.

Zodia căreia i s-ar putea schimba viața în decembrie! Mihai Voropchievici a făcut un anunț neașteptat! Cine sunt NOROCOȘII zodiacului

Recomandarea zilei

Care a fost pasul cel mai dificil în drumul tău spre recuperare?

Cred că dificil a fost faptul că nu aveam un nume pentru ce trăiam, deci nici o soluție. La mine a fost o totală întâmplare fericită.

La câțiva ani de când s-au terminat vremurile mele de dietă, studiam nutriția și total întâmplător am ajuns la o prezentare care povestea despre cum se manifestă episoadele de mâncat emoțional și m-am regăsit 100%. La câțiva ani de când încetaserăm, găsisem și o denumire. Atunci am devenit efectiv obsedată să citesc mai mult despre: ce înseamnă, de ce apare, cum poate fi controlat și așa mai departe.

Mulți oameni nu știu ce este acest mâncat emoțional sau nu cred în el. În schimb sunt ferm convinși că dacă ar avea reguli mai stricte și mai clare, le-ar respecta și ar mânca conform lor, ceea ce este complet absurd, dietele nu funcționează și nu au funcționat absolut niciodată pe termen lung. Problema noastră nu a fost nicicând lipsa regulilor alimentare, ci fix prezența a prea multe reguli complet nepotrivite cu al nostru corp.

Acum ajuți alți oameni să se lupte cu mâncatul emoțional. Din experiența ta, care sunt cauzele din spatele acestei compulsii?

Aș împărți cauzele în trei motive. În primul rând, oamenii mănâncă ca să se liniștească atunci când în viața lor există un stresor prea mare, ei nu pot tolera acel disconfort emoțional și nici nu au alte mecanisme prin care se pot regla emoțional. Indiferent că problema este la muncă, în relația de cuplu, cu banii, cu imaginea corporală și așa mai departe, acest timp de stresori reprezintă declanșatori pentru mâncatul emoțional.

O a doua cauză ține mai degrabă de alimentație: tentativa de dietă, comportamentele alb-negru (fie mănânc 100% curat, fie mănânc tot ce îmi vine, oricum, oricât), așteptările nerealiste despre cum și cât poate fiecare să slăbească.

Un alt motiv poate fi legat de traumele din copilărie. Studiul ACE, spre exemplu, a arătat că peste 70% dintre femeile cu obezitate au fost abuzate sexual în copilărie.

Cine mănâncă emoțional, a automatizat acest comportament într-un moment al vieții când îi era dificil emoțional. Acum aceste persoane pot mânca din varii motive: dezechilibre în viața lor pe mai multe planuri, lipsa plăcerii, oboseală cronică, stres, o imagine corporală negativă. Practic mâncarea devine pentru mulți singura plăcere, singura alinare și printre puținele lucruri pe care le mai fac pentru ei.

Care este diferența dintre foamea fizică și foamea emoțională?

Foamea fizică este foame așa cum o știm cu toții: este în stomac. Foamea emoțională nu se simte musai în corp, ci mai degrabă în cap, sub formă de gânduri sau imagini cu mâncare, precum și cu urgența de a mânca. Este o foame care nu suferă amânare, avem nevoie repede să o satisfacem și adesea o facem pe pilot automat. Efectiv ne trezim când deodată vedem ambalajul gol și nici nu ne dăm seama când am început să mâncăm și am terminat de mâncat.

Cum poate cineva să descopere triggerele din spatele compulsiei emoționale de a mânca?

Prin introspecție, singuri sau alături de cineva care știe să pună întrebările potrivite. E mai greu singur pentru că uneori mintea noastră ne blochează și nu ne lasă să vedem realitatea obiectivă așa cum este ea. Unii oameni pur și simplu nu își pot da seama cât de rău le face o situația anume, precum un job unde stau mereu peste program, o relație de cuplu care scârțâie și multe altele.

Am normalizat atât de mult stresul, încât mulți nu își mai dau seama că ce simt și cum trăiesc nu este deloc normal, ci foarte stresant și obositor. Multe persoane suferă de oboseală cronică, dar în loc să își dea seama de asta, se întreabă de ce sunt leneșe și procrastinează – de fapt, bateriile lor sunt pe zero.

E nevoie de o educație emoțională solidă și tot sprijinul pe care cineva îl poate obține. Până discută cu un specialist pe tema asta, fiecare persoană se poate întreba: ce se întâmplă în viața mea acum? Ce mulțumiri am nevoie să rezolv?

Care sunt pericolele care apar atunci când o persoană cade în plasa foametei emoționale?

Cu toții mâncăm emoțional uneori și vreau să spun că este un mecanism care chiar ne poate ajuta în vremuri grele, cât timp mâncarea nu reprezintă singurul răspuns pentru toate problemele. Daca mâncatul emoțional este în viața noastră, înseamnă că el are un scop, este un prieten care vrea să ne tragă de mânecă să vedem ceva anume la viața noastră sau ne ajută să trecem peste suferință.

Însă pe termen lung, pentru că mâncatul emoțional vine la pachet cu cantități mari de mâncare lipsită de nutrienți, pot apărea probleme de sănătate, precum și tulburări de comportament alimentar.

Pentru persoanele care se confruntă cu această problemă, cum le poți ajuta tu? Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze?

Eu susțin programe individuale sau de grup care ajută persoanele să înțeleagă care sunt cauzele și soluțiile care există în prezent. Uneori soluția nu poate fi implementată imediat, uneori persoana are nevoie de ceva timp pentru a-și gestiona emoțiile sau a rezolva anumite răni emoționale.

Eu îmi susțin clienții să privim împreună această problemă, le sunt alături la fiecare pas și împreună cu mine, găsesc rezolvarea și alinarea de care au nevoie.

Oamenii sunt atât de diverși, încât nu cred că am avut două procese exact la fel. Majoritatea intră cu nevoi diferite, așa că nu pot spune că există un protocol standard pe care îl urmez cu toți. Însă ce am grijă să includ, mai ales la programele de grup, sunt următoarele lucruri: caut să dezvolt capacitatea persoanei de a conține disconfortul emoțional, de a fi atent și a-și îndeplini propriile nevoi, de a-și îmbunătății imaginea corporală și relația cu propria persoană, prin mai multă blândețe și compasiune de sine. Poate sună simplu, dar sunt de fapt, procese complicate.

Oamenii care au nevoie de mine mă pot găsi pe Facebook sau Instagram cu numele Andreea Teodor, sau pe site-ul meu www.andreeateodor.com

În drumul spre recuperare, cât de importantă este intervenția unui psiholog?

Aș zice că depinde. Am avut clienți care au înțeles niște lucruri și după trei-patru întâlniri cu mine au început să facă decizii echilibrate cu ușurință, dar am avut și persoane cu care am lucrat mai multe luni și care erau deja într-un proces de terapie. Cum spuneam, cazurile sunt diverse. Însă cred că oricine ar trebui măcar o dată să discute cu cineva care cu asta se ocupă, tocmai ca să înțeleagă mai bine de unde vine problema.

Ce sfat poți oferi celor care luptă cu compulsia mâncatului emoționale, care crezi că te-ar fi ajutat pe tine atunci când și tu te luptai cu ea?

Că problema nu este lipsa lor de ambiție și voință, că mâncatul emoțional este doar un prieten care încearcă să îi ajute, exact așa cum știe el, chiar dacă nu o face în cel mai plăcut mod. În loc să se judece pe sine și să le fie rușine cu acest comportament, i-aș sfătui să se întrebe sincer ce beneficiu le aduce, ce vrea să le transmită, de ce se află acolo.

Foto – 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro