Învață cum să-ți folosești emoțiile ca ingredient secret al regimurilor alimentare. Psihoterapeutul Ramona Gherasim îți explică tot ceea ce este important pentru a ține la distanță kilogramele inutile.
Emoțiile noastre sunt conectate cu creierul limbic, sau creierul emoțional, unde se formează memoria pe termen lung. Cu alte cuvinte, ce învățăm emoțional o dată facem de fiecare dată. Pentru a învăța ceva nou avem nevoie de o nouă structură emoțională. Când vrem să slăbim, dacă nu schimbăm structura care susține kilogramele actuale și forma fizică în care suntem, indiferent de alimentație sau exerciții fizice, vom slăbi poate, însă nu vom putea menține rezultatul. De ce se întâmplă acest lucru? Pur și simplu pentru că forma corpului este susținută de această structură emoțională care acționează în plan subconștient, iar emoțiile respective funcționează ca un magnet și atrag kilogramele înapoi.
Inamicii emoționali ai slăbitului
Dacă ar fi să mă gândesc în termeni de inamici emoționali ai unui proces de pierdere în greutate, primele aspecte care îmi vin în minte sunt descurajarea, lipsa de încredere, lipsa de răbdare. Și, de ce nu, obișnuința! Suntem obișnuite să mâncăm într-un anumit fel, poate mai comod ori mai la îndemână, suntem obișnuite să nu ne gândim pe termen lung când vine vorba despre alimentație și să cedăm tentațiilor de moment. Suntem obișnuite să amânăm schimbarea stilului de alimentație ori să rămânem mulțumite (resemnate?) cu celebrul „merge și așa“.
Ce ne ajută, în acest caz? Perseverența. Angajamentul luat, iar și iar, de a introduce și de a menține noi obișnuințe. Răbdarea de a continua până reușim. În acest sens, îmi aduc aminte de trei întrebări pe care le folosesc ori de câte ori îmi doresc să realizez ceva nou:
1. Ce îmi doresc cu adevărat?
2. Ce fac în acest moment?
3. Cum mă ajută ce fac în acest moment să obțin ce îmi doresc cu adevărat?
Dacă să mănânc la 10 seara, nu mă ajută de fapt să ajung la o greutate dorită sau să o mențin, poate ar fi o idee bună să schimb asta.
Cu alte cuvinte, e nevoie să antrenezi și autodisciplina în acest proces, să menții perspectiva și implicațiile pe termen lung. Încrederea că poți face asta și, mai mult, sentimentul că este important să faci asta sunt aliați de bază, odată ce ai pornit pe acest drum.
Din punctul de vedere al pregătirii emoționale, înainte de a adopta un plan pentru a pierde în greutate, este important să conștientizezi ce beneficii ai când păstrezi kilogramele în plus. De multe ori ne uităm doar la partea neplăcută, la ceea ce provoacă disconfort. Dar la fel de important este și ce îți aduce situația actuală, așa cum este ea, fără să schimbi nimic. Să conștientizezi aceste beneficii te ajută inclusiv să stabilești realist care este motivația de la care pornești când alegi o dietă sau alta.
Am lucrat cu o clientă care slăbise 30 de kg, urmând dieta stabilită de nutriționist, pentru că voia să fie plăcută de un anumit bărbat. Când bărbatul nu a fost disponibil de fapt pentru o relație a pus la loc kilogramele respective și încă 10, doar ca să-și ascundă dezamăgirea și să-și confirme, mai mult sau mai puțin conștient, că „a slăbit degeaba“.
O altă clientă a conștientizat că păstrează kilogramele în plus pentru că așa se asigura că nu este atractivă în ochii altor bărbați, pentru a păstra astfel liniștea în relația cu iubitul gelos. Când a conștientizat că, așa cum sunt bărbați cărora le plac femeile suple, tot la fel sunt și bărbați cărora le plac femeile cu forme rotunde, și deci nu poate controla de fapt dacă este admirată sau nu de alți bărbați, indiferent de forma corpului pe care o are, a putut de fapt să aleagă în ce fel de corp se simte ea cel mai bine și se place pe ea însăși – pentru că, nu-i așa, bărbați care să o admire vor fi întotdeauna, indiferent de cum arată. Nu o vor mai plăcea cei care găsesc atractive femeile suple, dar o vor plăcea oricum cei care găsesc atractive femeile cu forme pline.
Ce faci însă cu poftele când ți-ai propus să ții un anumit regim și apar tentații când ieși în oraș ori la o petrecere? Iar aici întrebarea este, de fapt, cum faci diferența între o poftă (emoțională) și o nevoie (fizică) a corpului? Ajută să ții un jurnal în care să notezi cum te simți înainte să mănânci sau când apare o poftă anume – care este starea emoțională care însoțește pofta respectivă? În felul acesta poți afla de fapt ce încearcă pofta ta să-ți transmită – ai nevoie de afecțiune? De o îmbrățișare? Îți este dor de cineva? Te critici? Poate fi orice.
Când ieși în oraș, mănânci pentru că într-adevăr îți este foame (deci este o nevoie fizică a corpului) sau mănânci social, pentru că așa te conectezi? Poți să te bucuri de prezența prietenilor și a celor dragi și prin a împărtăși timpul tău cu ei; nu trebuie să te îngrași de fiecare dată când vrei să trăiești sentimentul de conectare.
Sentimentul de vinovăție
O situație des întâlnită este apariția sentimentului de vinovăție, dacă s-a întâmplat ca dieta să nu fie respectată într-o zi. De multe ori, fix sentimentul de vinovăție este la baza acestui comportament. Aș face o verificare: de exemplu, este vinovăția o emoție cunoscută, obișnuită, familiară? O emoție „preferată“, care apare destul de des și în alte situații?
Înainte să mănânci, observă dacă sentimentul de vinovăție (sau furie, tristețe, lipsă, frică sau altceva) nu cumva e deja acolo. Poți să te oprești un minut și să respiri conștient, inspiri numărând până la 4, expiri numărând până la 4. După 10 astfel de respirații ce se întâmplă? De cele mai multe ori îți dai seama că nu vrei de fapt să mănânci și că ai nevoie de altceva. Cum vorbeam cu o clientă zilele trecute: când ne propunem să ajungem undeva în oraș, nu ne întoarcem acasă la primul semafor roșu. Așteptăm, vine verde și mergem mai departe. La fel și când nu ai respectat o zi regimul – important este să mergi mai departe, nu să te întorci de unde ai plecat.
Orice nou obicei se instalează în timp
Când ești în fața frigiderului, mai ales la ore la care ar fi normal să te odihnești, ajută să te întrebi: „Am nevoie de mâncare acum sau de o îmbrățișare? Am nevoie de mâncare sau de afecțiune, de conectare? Am nevoie de mâncare sau să scap de presiunea adunată și de stres?“. Dacă răspunsul nu este „mâncare“, este un act de iubire de sine să poți pleca din fața frigiderului și să mergi acolo unde chiar găsești ce ai de fapt nevoie.
Această dietă poate deveni un mod de viață, în timp?
Dacă este doar o forțare de moment, va funcționa poate pe termen scurt, dar, în timp, reîntoarcerea la vechile obiceiuri alimentare va duce la reîntoarcerea la vechea formă a corpului. Și, poate cel mai important: „Sunt pregătită, sunt dispusă să renunț la ceva (un impuls de moment) pentru altceva (un corp nou, o nouă stare de sănătate, noi emoții etc)?“. Sunt pregătită să renunț la idei în care am ajuns să cred pentru că le-am auzit repetitiv de la oameni care au reprezentat o autoritate în viața mea – „grasă și frumoasă“, „așa a fost și mama, și bunica și…“, „e din familie, așa suntem noi“ sunt doar câteva exemple care acționează la nivel de identitate. Ca să obții rezultate pe termen lung, e nevoie să transformi inclusiv imaginea pe care o ai despre tine la nivel de identitate, să schimbi răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?“.
Să pierzi kilograme înseamnă să fii dispusă să pierzi ceva. Și ar fi bine să pierzi obiceiuri nesănătoase și idei sau adevăruri care te limitează decât să pierzi șansa de a trăi într-un corp sănătos și armonios!
Ramona Gherasim, psiholog
Ramona Gherasim (http://ramonagherasim.ro/) este psiholog, Coach și Master Trainer NLP, cu formări la instituții de prestigiu din România și străinătate. De 13 ani, creează și facilitează formări și ateliere de NLP, art-terapie, parenting, constelații sistemice și familiale, însoțindu-și clienții în perioade de tranziție, schimbări de identitate și implementări de proiecte curajoase atât în viața personală, cât și profesională. Dacă ai întrebări legate de familie, cuplu sau provocări privind dezvoltarea ta personală sau profesională, o poți contacta la [email protected] sau pe contul ei de Facebook, https://www.facebook.com/ramona.gherasim.