Folosirea detectoarelor de minciuni pleacă de la ideea că o minciună are efecte secundare în plan fizic. Aparatele folosite măsoară diverse activităţi…
… ale corpului şi le compară pentru a vedea dacă există schimbări în funcţie de întrebările la care răspunzi.
Poligraful, aparatul care detectează minciunile
Într-o formă rudimentară, poligraful a fost inventat încă din anii 1900, semn că oamenii s-au străduit tot timpul să descopere mincinoşii, convinşi fiind că efectele unei minciuni sunt vizibile în plan fizic.
Astăzi se folosesc atât aparate analoage, cât şi digitale, însă modul de funcţionare este acelaşi. Poligraful măsoară tensiunea arterială, pulsul, consumul de oxigen, respiraţia şi conductivitatea pielii, prin nişte electrozi aşezaţi în anumite zone ale corpului.
Cum se face testul cu detectorul de minciuni
Întâi se pun nişte întrebări irelevante, al căror răspuns este cunoscut, de exemplu „E adevărat că te numeşti Maria?”, „E adevărat că ai 30 de ani?”. A doua categorie este cea a întrebărilor la care majoritatea oamenilor mint, de pildă „Ai furat vreodată ceva?”. Apoi mai sunt întrebările relevante, la care se doreşte un răspuns.
Se consideră că testul e trecut dacă răspunsul fiziologic este mai mare la întrebările din a doua categorie decât la întrebările relevante.
Cum se păcăleşte detectorul de minciuni
Conform unor declaraţii, spionii sunt învăţaţi cum să treacă testul poligraf: te odihneşti bine în noaptea precedentă şi te duci la test relaxat. Te porţi frumos cu examinatorul, stabileşti o legătură cu el, cooperezi şi îţi păstrezi calmul.
Alte persoane recomandă eforturi mai mari: îţi controlezi cu grijă respiraţia atunci când spui o minciună, iar la întrebările irelevante încerci să-ţi ridici pulsul în mod artificial, de exemplu te gândeşti la ceva care te sperie sau te înţepi cu un obiect ascuţit fără să vadă nimeni. Astfel nu va fi o diferenţă mare între reacţia corpului la întrebările relevante şi la cele irevelante.
Află în pagina următoare la ce se foloseşte detectorul de minciuni!
Page: 1 2