Depresia este o boală frecventă, mai ales la femei. Află de la psiholog cum se tratează ea, de ce apare şi cum să deosebeşti depresia „adevarată” de o tristeţe trecătoare.
Conform OMS, depresia este o boală frecventă care afectează 121 milioane de persoane la nivel mondial. Numai 25% dintre acestea au parte de tratamentul adecvat, fapt care se datorează şi stigmatului social asociat bolilor psihice.
Totuşi, depresia nu este o slăbiciune, nici o toană sau o stare din care să-ţi poţi reveni cât ai bate din palme. A cere ajutorul unui specialist nu ar trebui să fie o ruşine, aşa cum nu este o ruşine să te duci la medic dacă ai diabet sau hepatită.
Tratamentul depresiei: psihoterapie şi medicamente
Psihologul clinician Oana Vasiu spune că tratamentul depresiei depinde de gravitatea ei. Uneori ajunge psihoterapia, alteori este nevoie şi de tratament medicamentos care să echilibreze starea psihică a persoanei respective.
„Depresia are la bază modul în care persoana a fost învăţată în copilărie să se raporteze la ea şi la restul lumii, având impresia că nu este demnă de a fi iubită şi că este neputincioasă. Sufletul depresivului este rănit, se află în suferinţă”, spune specialistul. De aceea discuţiile cu psihologul sunt esenţiale. „Rolul psihoterapeutului este de a vindeca sufletul şi de a învăţa persoana suferindă că poate şi că este demnă de iubirea ei şi a celorlalţi.”
Din păcate, asta nu e întotdeauna de ajuns. „Uneori suferinţa este atât de mare, încât psihicul este foarte dezechilibrat, fiind nevoie de intervenţie prin medicamente, împreună cu psihoterapia”, spune psihologul care recomandă şi un control psihiatric înainte de începerea tratamentului, depresia fiind o boală psihică.
Depresia feminină, o urmare a neputinţei
Deşi bărbaţii pot suferi şi ei depresii, această boală este mai frecventă la femei. Ea nu este declanşată de o întâmplare sau o situaţie ci, mai degrabă, de felul cum femeia percepe acea situaţie.
Oana Vasiu a observat că primul şi cel mai important factor declanşator al depresiei feminine este neputinţa. „Acel sentiment de a nu putea să rezolvăm o situaţie, să ieşim dintr-o stare negativă, să ne remontăm după o perioadă dificilă.”
Rădăcinile acestei impresii se regăsesc în copilărie. „Părinţii, în special tatăl, îi repetă fetiţei: «Nu poţi, nu eşti suficient de bună, de pregătită, de talentată, de isteaţă pentru a…» iar aici putem continua cu diferite situaţii, însă cea mai importantă şi des întâlnită este «pentru a fi iubita»”, spune specialistul.
Oana Vasiu mai adaugă: „De fapt, totul se construieşte în jurul acestei idei: neputinţa despre care aminteam la început ascunde de fapt impresia de a nu fi demnă de iubire, indiferent ce ar face.”