Expunerea organismului uman la temperaturi sub punctul de îngheț poate cauza afectarea pielii și a țesuturilor, afectare tradusă în degerături de gravitate diferită, în funcție de care se stabilește și tratamentul.
Când organismul este expus unui frig extrem, vasele mici de sânge se contractă, pentru a păstra a dirija fluxul de sânge cald spre organele interne, vitale. Din cauza lipsei de oxigen, țesuturile periferice au de suferit. Se pot forma mici cheaguri și chiar cristale de gheață în interiorul celulelor, ceea ce le poate provoca distrugeri permanente. Cele mai afectate sunt extremitățile: degetele de la mâini și de la picioare, vârful nasului, urechile sau obrajii, iar degerăturile sunt direct proporționale cu durata expunerii la frig, dar și cu valoarea scăzută a temperaturii.
Cei mai expuși riscului de a face degerături sunt cei care stau mult în exterior muncitori, soldați, persoane fără adăpost, amatori și profesioniști ai sporturilor de iarnă (alpinism, schi), ca și cei cu probleme de circulație periferică, dar asta nu înseamnă că există cineva care să fie complet ferit de riscul de a face degerături.
Alți factori care măresc riscul de face degerături sunt fumatul (din cauza chimicalelor din fumul de țigară, care provoacă vasoconstricție), alcoolul (produce vasodilatație periferică, ceea ce duce la pierderea mai rapidă a căldurii din organism) și folosirea unor medicamente (betablocantele, de exemplu).
Cum se clasifică degerăturile
La fel ca și în cazul arsurilor, gradele de degerătură se referă la cât de profund este afectat țesutul. Degerăturile de gradul I afectează epiderma, statul superficial al pielii, iar cele de gradul II afectează atât epiderma, cât și zonele din dermă. Degerăturile de gradul III afectează epiderma, derma și țesutul grăsos hipodermic. Degerăturile de gradul IV afectează total pielea, ajungând până la mușchi, tendoane și oase. Mai simplu, degerăturile pot fi descrise ca degerături superficiale (gradele I, II) sau profunde (gradele III, IV).
După senzația inițială de frig, apar înțepături, arsuri locale, amorțeli. Mai pot apărea dureri, senzație de electrocutare, pulsații dureroase. La început, pielea se albește, apoi se înroșește, urmând să devină albastru-vineție. Pot apărea tumefieri ale zonelor afectate și bășici (flictene) pline cu licit.
Primul ajutor în caz de degerături
După adăpostirea de frig, urmează schimbarea hainelor ude cu unele uscate, pentru a limita pierderea de căldură.
Aria afectată de degerături se lasă în pace – nu se freacă, nu se masează etc., deoarece aceste manevre pot agrava afectarea țesuturilor.
Se îndepărtează bijuteriile, inelele și alte obiecte sau materiale care pot stânjeni circulația sangvină.
Dacă avem de-a face cu degerături la mâini sau picioare, membrul respectiv poate fi învelit cu o pătură.
Este de evitat mersul dacă există degerături la picioare, întrucât pot apărea fracturi.
Rehidratați organismul cu lichide calde (ceai, apă).
Tratați hipotermia și alte posibile probleme de sănătate.
Nu încercați să încălziți brusc zona cu degerături, riscați să faceți mai mult rău. Încălzirea organismului trebuie să se facă treptat, de la sine, și nu prin apropierea exagerată de o sursă de căldură.
Dacă există flictene, nu le spargeți. Pansați zona afectată și aveți grijă să nu se infecteze.