Enervant pentru cel afectat, amuzant pentru cei din jur, sughiţul este un fenomen natural, care nu trebuie să te îngrijoreze dacă trece în câteva minute.
Şi bărbaţii şi femeile sughiţă la fel de mult, însă la bărbaţi este mai frecvent sughiţul persistent care nu trece cu zilele.
Ce este sughiţul
La femei, fenomenul este mai frecvent în zilele ce preced menstruaţia şi încetează aproape complet pe timpul sarcinii.
Nici vârsta nu contează. Sughiţul începe din viaţa intrauterină şi continuă până la moarte. Totuşi, este mai frecvent la copii.
Sughiţul este o contracţie bruscă şi involuntară a diafragmei, muşchiul care separă cavitatea abdominală de cea toracică. Spasmul diafragmei te face să tragi mult aer în piept, iar pentru ca acesta să poată fi controlat se închide, în mod reflex, epiglota, un cartilaj care protejează laringele. Zgomotul caracteristic sughiţului este făcut tocmai de închiderea epiglotei.
Cauza exactă a acestui fenomen nu este cunoscută încă. Hipocrate asocia sughiţul cu inflamaţia ficatului, pe când alţi contemporani ai săi credeau că apare din cauza emoţiilor puternice. Niciuna dintre aceste teorii nu s-au confirmat.
Tot ce se ştie cu siguranţă este ce anume declanşeaza sughiţul: umflarea stomacului (cu lichid, mâncare, aer) aflat chiar sub diafragmă, schimbări bruşte de temperatură, consumul de băutură sau mâncare rece, sucurile acidulate, excesul de alcool sau tutun, stresul, râsul prelungit.
Unii cercetătorii consideră că sughiţul este o rămăşiţă dintr-un reflex care pe amfibieni îi ajută să respire. Broaştele, de exemplu, înghit apă şi aer printr-un reflex foarte asemănător cu sughiţul.
În sprijinul acestei teorii vine şi observaţia că omul poate să sughită încă din viaţa intrauterină când plămânii săi nu sunt încă gata să respire. Tot din aceeaşi cauză, bebeluşii prematuri, care nu au plămânii foarte bine dezvoltaţi îşi petrec 2,5% din timp sughiţând.
În ce priveşte sughiţul persistent, care nu încetează de la sine, s-au identificat peste 100 de cauze, printre care probleme ale sistemului nervos central şi periferic, intoxicaţii, desfidratare, insuficienţă renală etc.
Tratamente anti-sughiţ
Tratamentul unui episod de sughiţ persistent constă în antispastice, sedative, antipsihotice.
Episoadele de scurtă durată trec de la sine, iar cel mai bun tratament este să uiţi de sughit. Dacă asta nu funcţionează, există o mulţime de alte aşa-zise tratamente, deşi nu toate sunt dovedite ştiinţific.
Poate fi util să-ţi ţii respiraţia pentru câteva secunde, căci concentraţia mare de dioxid de carbon în sânge poate să oprească sughiţul. La fel şi un pahar cu apă pentru că înghiţitul stimulează nervii implicaţi în producerea sughiţului. S-ar putea să dea rezultate şi gargara cu apă rece, sau o linguriţă de zahăr ţinut sub limbă până când se dizolvă.
Recorduri în materie de sughiţ
Dacă majoritatea oamenilor au crize de sughiţ ce nu depăşesc câteva minute, există şi persoane care se luptă mult mai mult timp cu această problemă.
O adolescentă din SUA a sughiţat de 50 de ori pe minut, timp de cinci săptămâni.
Iar un englez a sughiţat trei ani până când medicii şi-au dat seama că totul era din cauza unei tumori pe creier. După operaţie, el a scăpat de nesuferita problema.
Dar recordul absolut îi aparţine americanului Charles Osborne, care a sughiţat timp de 68 de ani. La început se întâmpla de 40 de ori pe minut, apoi de numai 20 de ori. Chiar şi aşa, bărbatul a fost căsătorit de două ori şi a avut opt copii. A murit în 1991, la un an după ce criza lui de sughiţuri a încetat în mod inexplicabil.