Capacitatea de orientare în spaţiu ţine de sex sau de genetică? Oamenii de ştiinţă nu s-au hotărât încă. Când vine vorba de orientarea în spaţiu, unii dintre noi sunt..
… ca nişte porumbei călători: ajung acasă, oriunde i-ai lăsa. Alţii se învârt în cerc ca şoriceii într-un labirint şi tot nu reuşesc să ajungă unde îşi doresc. De cele mai multe ori, se spune, femeile fac parte din a doua categorie, fie că sunt la volan sau pe jos.
Chiar dacă feministele n-ar fi de acord cu această afirmaţie, se pare că ea este dovedită ştiinţific şi, mai mult, că s-au descoperit şi motivele.
Într-un studiu desfăşurat la universitatea din Toronto s-a descoperit că slaba capacitate de orientare a femeilor este provocată de particularităţile anatomice ale urechii interne.
În cadrul cercetării, subiecţii bărbaţi şi femei au primit instrucţiuni verbale care să-i ajute la orientarea în spaţiu. Dar asta nu a eliminat diferenţele dintre sexe, deci cercetătorii au tras concluzia că diferentele nu sunt psihologice, ci fiziologice.
Un exemplu ar fi otoliţii, nişte structuri aflate în urechea internă care sunt sensibile forţa gravitaţională. La bărbaţi, otoliţii sunt mai mari, ceea ce ar explica de ce ei se orientează mai bine în anumite medii.
Dar şi noi avem avantajele noastre. Tocmai din cauză că se simt nesigure pe capacităţile lor de orientare, femeile se pot descurca mai bine în alte medii. De exemplu când sunt la volan sau când pilotează un avion femeile sunt mai precaute si acţioneazâ cu mai multă grijă în situaţii limită, faţă de bărbaţi care sunt mai impulsivi şi riscă.
Pe de altă parte, s-ar putea ca studiul realizat în Toronto să fi pornit de la premisa greşită. O altă cercetare, mai recentă, a arătat că nu sexul dictează abilităţile de orientare, ci moştenirea genetică.
Cu alte cuvinte, orientarea în spaţiu este o trăsătură care se moşteneşte de la părinţi. Unii dintre noi sunt programaţi genetic să se piardă tot timpul prin oraş.
Deşi la unii funcţionează mai bine şi la alţii mai prost, fiecare dintre noi are un fel de GPS încorporat în creier, la fel ca şi celealte specii de vertebrate. Studiile au arătat că atât oamenii cât şi primatele, şoarecii, peştii, păsările etc. se bazează pe geometrie pentru a se orienta în spaţiu.
Când este nevoie, vedem în minte geometria mediului înconjurator – pereţi, colţuri, clădiri pentru a ne da seama unde suntem.
Foto: Shutterstock