Psihoterapeutul Miruna Stănculescu ne vorbește despre fumat, apucătură interzisă prin lege în spațiile publice de la jumătatea lui martie 2016, fapt ce a atras și încă atrage o mulțime de opinii, pro și contra. Ce-ar fi ca noi, fumătorii, să ne calmăm puțin și să n-o luăm ca pe o pedeapsă, ci pe ca pe un lucru bun, care, da, poate fi făcut și cu „forța”? Câteodată, scopul scuză mijloacele. Iar din lipsa țigărilor n-a murit nimeni, poate doar „datorită” lor. Deci, cum scăpăm de fumat?
„Fumatul… Prima referință istorică cu privire la tutun pare să fie a lui Columb, în anul 1452. Prima mențiune cu privire la dependența provocată de utilizarea lui apare 50 de ani mai târziu. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, Virginia producea 25 000 000 de livre de tutun pentru uzul Europei. De ce spun toate acestea? Pentru că dovedesc că omenirea are ceva istorie împreună cu tutunul și, respectiv, unul dintre modurile de a le folosi, adică fumatul. Și avem nevoie să știm acest lucru, pentru că ne ajută să înțelegem prima parte, adică de ce e atât de greu să te lași de fumat.
Să mă explic… Ca orice dependență de substanță, fumatul are și el două componente: partea chimică (adică nevoia de nicotină) și partea mai subtilă, adică obiceiul de a fuma. Partea legată de concret (nicotina) se rezolvă relativ repede (în medie două săptămâni). E drept că simptomele pot fi supărătoare – cele fizice includ dureri de cap și lipsă de concentrare. Cele psihice pot include tulburări de dispoziție (tristețe, iritabilitate sau anxietate). De altminteri, pe principul „oul sau găina”, nu e clar dacă abstinența determină tulburările de dispoziție sau pur și simplu devenim conștienți de ele, de vreme ce nu le mai compensăm cu fumatul. Și lucrurile nu se termină aici, pentru că partea dificilă de abia acum începe…
Sunt fostă fumătoare. Când m-am lăsat de fumat aveam nevoie de vreo două pachete de țigări pe zi. M-am lăsat de fumat cred că acum vreo 10 ani. Am pierdut șirul, nu mai număr anii. Spun că sunt o fostă fumătoare pentru că, în cunoștință de cauză, îmi place să fac o glumă cu oamenii care iau în calcul să se lase de fumat. Le spun că trebuie să fie pregătiți pentru că vor avea, dintr-odată, foarte multe mâini și foarte mult timp de umplut. Studiile ne arată că impulsul de a fuma al proaspăt nefumătorului este pus cel mai amarnic la încercare nu de lipsa nicotinei, ci de diferiți stimuli cu conotație personală care declanșează nevoia de a fuma. Cum se ajunge aici? Simplu – fumatul unei țigări primește o conotație care depășește nevoia de nicotină. După cum spuneam mai sus, am avut sute de ani la dispoziție să investim emoțional în actul de a fuma. Așa că, pentru orice fumător, fumatul nu e doar fumat. E teambuilding, dacă se referă la timp petrecut împreună cu gașca de colegi la o țigară, este felul în care te pregătești pentru o nouă zi, dacă țigara însoțește cafeaua de dimineață. Sau poate o cură antiplictiseală, dacă aștepți autobuzul. Ori poate o pastilă relaxantă, dacă o fumezi după ce te-ai certat cu prietenul. |nlocuitor de conversație, dacă nu știi ce să spui sau ești prea emoționat să deschizi gura. Sau pilulă pentru concentrare, dacă o fumezi în timp ce corectezi ceva. Sau un fel de a trage linie între birou și acasă, dacă primul lucru după ce am intrat pe ușa casei e să oftez și să îmi aprind o țigară.
Știți ce e cel mai distractiv? Țigările sunt oribile la gust. Nu, nu, nu fac pe mironosița pentru că m-am lăsat de fumat. Nu mă credeți? Bine, sunt gata să fac un pariu. Luați-vă 5 minute. Singuri. Fără vreun pahar de apă, de vin sau vreo gură de cafea la îndemână. Aprindeți-vă țigara și, probabil pentru prima dată în viață, încercați să fiți pe deplin atenți și conștienți de actul fumatului. Cum se simte fumul care intră în plămâni, ce gust are nicotina? Cu fiecare fum, fiți din ce în ce mai atenți la gust. Apoi, după ce o terminați, simțiți gustul din plin. Ori de câte ori dau tema asta cuiva care vrea să se lase de fumat, omul în chestiune e surprins neplăcut. De ce? Pentru că fumatul nu este doar despre fumat, ci despre alte lucruri. Așa că neplăcerile lui sunt ascunse sub gustul cafelei ori al gumei de mestecat, sub dorința de a petrece timp cu colegii sau cu prietenii (fumători și ei) sau sub ușurarea de a găsi ceva de făcut atunci când ori nu ai ce face, ori ți-e teamă să faci ceva.
Dovada se găsește și în reacția pe care omenirea fumătoare a avut-o în raport cu măsurile antifumat. Metoda care a dat rezultate este, mai degrabă, cea a interzicerii fumatului în locuri publice. Asta a tăiat oarecum de pe listă rolul de liant social al fumatului. Pozele de pe pachetele de țigări nu au dat cine știe ce rezultate. De ce? Simplu. O dependență are nevoie de satisfacerea plăcerii pe moment (Acum!) și se bazează pe o intensitate care face imposibil să-ți mai pese că undeva, cândva, ai putea să mori cum îți arată poza de pe pachetul care te avertizează, ce-i drept, dar
te plasează la 1 minut distanță de plăcere.
Carevasăzică, e greu să te lași de fumat. Dar se poate? Și dacă da, de ce și cum? Mark Twain spunea că „Cel mai ușor lucru din lume e să te lași de fumat. Numai eu am făcut asta de vreo mie de ori până acum”. Cam așa stau lucrurile pentru că, dacă nu ai „bafta” să te sperie zdravăn ceva, cum ar fi vreun avertisment medical serios ori vreun atac de cord al vreunui alt fumător de prin vecinătate, atunci lăsatul de fumat devine un proces care îți pune voința la încercare. La ce ne ajută să știm asta? Înțelegem că ne înhămăm la un proces pentru care avem nevoie să muncim la clădirea unei motivații serioase și la o stratagemă prin care să rezistăm asediului la care vom fi supuși ceva vreme de la decizia de a lăsa fumatul.
Lăsatul de fumat vine la pachet și cu tot felul de mituri. Luatul în greutate e unul dintre ele. Doar că nu lăsatul de fumat ne face să punem kilogramele în plus, ci „ronțăitul” pe care mintea îl folosește drept înlocuitor pentru a da de lucru mâinilor și a ocupa timpul, rămase libere de la lăsatul de fumat.
Metode sunt diverse și e important să te informezi și să încerci să înțelegi care anume ți se potrivește. Unele se concentrează pe clădirea motivației și pe identificarea și conștientizarea de argumente solide care să susțină abținerea de la fumat. Altele, pe creșterea toleranței la emoțiile negative percepute ca fiind calmate de gestul de a fuma sau pe identificarea semnificațiilor asociate cu fumatul și pe dezvoltarea de comportamente de înlocuire, adaptative și pozitive. Ideea este că, indiferent care dintre metode ți se potrivește, statistica dovedește că ai mai multe șanse să te lași de fumat dacă apelezi la ajutor decât de unul singur. Și tot ea ne spune că dacă ai încercat și nu ai reușit, nu ai de ce să te descurajezi. Ai mult mai multe șanse data viitoare. Lăsatul de fumat este unul dintre procesele care pot fi descrise de sintagma „un război e pierdut doar dacă încetezi să-l mai lupți”.”
Citește și – Mihaela Bilic: „Nimic nu îngrașă, nimic nu slăbește… Totul ține de cantitate”
Citește și – Ce se întâmplă dacă nu mai bei cafea timp de 7 zile
Ultima modificare septembrie 15, 2016 4:26 pm