Cum faci diferența dintre psiholog și psihiatru și când ai nevoie de un psihoterapeut

Mulți dintre noi facem confuzie între psiholog și psihiatru. Puțini dintre noi pot face diferența dintre cei doi specialiști, iar termenul mai nou de psihoterapeut creează și el confuzie. Iată care sunt principalele diferențe dintre psiholog și psihiatru, ce înseamnă un terapeut și în ce situații poți apela la serviciile lor.

Cuprins

1 Principalele diferențe dintre psiholog și psihiatru
2 Când ai nevoie de psiholog
3 Când ai nevoie de psihiatru
4 Ce este un psihoterapeut
5 Psihologia – definiție
6 Psihiatria – definiție
7 Indicii care arată că ai nevoie de un consult psihologic
8 Simptome și sindroame psihopatologice

Orice psiholog și psihiatru au misiunea de a consilia pacienții care se confruntă cu probleme emoționale și interioare greu de gestionat. Cei doi specialiști au drept scop echilibrul și bunăstarea emoțională și psihică a pacienților și de multe ori lucrează împreună și se completează pentru a rezolva cazurile mai dificile.

Diagnosticul, expertiza sau metodele de lucru ale psihologului nu le exclud pe cele ale unui psihiatru. Poți urma tratamentul prescris de psihiatru la care poți merge în continuare pentru consiliere, dar în același timp poți beneficia de consiliere din partea unui psiholog. Ambii specialiști te vor ghida pentru a depăși cât mai bine situațiile dificile prin care treci și pentru a-ți reconstrui puterea și echilibrul interior. Este important să apelezi la sfatul lor atunci când apar probleme emoționale grave sau când simți că nu poți face singură unor situații dureroase, precum decesul unei persoane dragi, divorțul sau pierderea unui copil.

Principalele diferențe dintre psiholog și psihiatru

Este bine să cunoști specificul fiecăreia dintre cele două profesii, atunci când ai nevoie de consiliere. Sunt cazuri care trebuie tratate doar de psihiatru, dar și cazuri care se rezolvă prin terapie cu ajutorul unui psiholog, fără intervenția unui psihiatru.

Vedetele din România au strălucit la Festivalul Mamaia 2024. Wow, ce ținute! GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Pregătirea academică

Una dintre primele diferențe dintre psiholog și psihiatru este legată de facultatea pe care o au la bază cei doi. Psihiatrul este absolvent al unei facultăți de Medicină, cu specializare în psihiatrie, iar psihologul este absolvent al unei facultăți de Psihologie.

Psihiatrul poate, în urma unei pregătiri profesionale, să dobândeasca abilități atestate academic de psihoterapeut. La rândul său, psihologul poate deveni psiholog clinician, consilier psihologic sau psihoterapeut.

Maria de la Insula Iubirii, vacanță de vis în Grecia, cu noul iubit. A uitat de Dany Boy, de Marcel și de ispita Beni / FOTO

Recomandarea zilei

Denumirea oficială

Conform pregătirii sale într-o facultate de Medicină, psihiatrul este medic sau doctor, în timp ce psihologul este terapeut. Această diferență se traduce prin faptul că psihiatrul are pregătirea necesară pentru a diagnostica și trata diverse tulburări psihice și patologii majore, în timp ce psihologul sau psihoterapeutul are pregătirea necesară pentru a consilia și ameliora tulburările afective prin diverse metode terapeutice.

Diagnostic și tratament

Diferențele de pregătire și specializare arată și modul în care lucrează cei doi specialiști. Medicul psihiatru are pregătirea și dreptul de a prescrie tratamente medicamentoase pentru pacienții săi, pe lângă diverse alte metode de tratament pe care le pune în practică. În schimb, psihologul nu are căderea să prescrie un tratament medicamentos. El recurge la diverse terapii pentru tulburările afective și poate, cel mult, să recomande tratamente naturiste ajutătoare. Psihologul se concentrează mult mai mult pe emoțiile și echilibrul afectic al pacienților și pe tiparele lor comportamentale. Însă, ambii țin seama atât de structura neurochimică, cât și de comportamentul pacientului.

Mulți specialiști din cele două domenii consideră că este oportun ca terapia dezvoltată de un psiholog să fie susținută și de consultul unui psihiatru și de un tratament adecvat, atunci când este necesar. Cei doi specialiști pot colabora și pot ajuta mult mai bine împreună la tratarea și ameliorarea problemelor cu care se confruntă pacienții lor. De multe ori, psihiatrul urmează o specializare pentru a dobândi abilități de psihoterapeut, ceea ce îi permite o abordare mai complexă și completă a cazurilor cu care se confruntă.

Când ai nevoie de psiholog

Psihologul te ajută atunci când nu mai faci față singur problemelor tale emoționale. El poate fi soluția în cazul unor traume severe, după un divorț dureros, după o despărțire sau după un deces din familie. De asemenea, psihologul te poate ajuta să depășești momente critice și tensionate din viața ta, când stresul se acumulează și nu găsești resursele interioare pentru a-i face față. La psiholog poți merge pentru diverse terapii dacă suferi de insomnie, dacă ai stări de angoasă însoțite de vertij, dacă suferi de fobie de întuneric sau fobie față de unele animale, dacă ți-e teamă de spațiile închise sau dacă ai trac puternic în fața publicului.

Psihologul te poate ajuta să înveți să îți controlezi trăirile interioare, emoțiile negative și dezechilibrul, diverse stări care te bulversează și te împiedică să duci o viață normală, să lucrezi, să studiezi sau să dezvolți relații sănătoase și de lungă durată cu cei din jur. Așadar, psihologul te poate ajuta să afli cauzele unei traume sau ale unui blocaj care te împiedică să ai încredere în propriile forțe și să funcționezi normal în societate, în familie și în cuplu.

Citește și: Cum te poate ajuta un psiholog să îţi rezolvi problemele

Când ai nevoie de psihiatru

Cum faci diferența dintre psiholog și psihiatru și când ai nevoie de un psihoterapeut — Credit: McPhoto

O vorbă românească spune că e mai bine să plângi la psiholog, decât să râzi la psihiatru…, acolo unde ajung cazurile cele mai grave.

Un medic psihiatru te poate ajuta în cazul în care există tulburări majore, care perturbează viața de zi cu zi. La un astfel de specialist trebuie să apelezi atunci când simpla recunoaștere și înțelegere a problemelor cu care te confrunți nu este suficientă și este nevoie de un tratament susținut, în paralel cu celelalte metode terapeutice.

Psihiatrul apelează în același timp la o medicație care grăbește echilibrarea pacientului și îl ajută să treacă de faza critică, precum și la alte terapii care ajută la susținerea emoțională pe termen lung. Chiar dacă sunt anumite diferențe între psiholog și psihiatru, cei doi specialiști pot colabora și pot indica mai multe soluții pentru sprijinul pacienților care se completează unele pe altele.

Pe de altă parte, psihiatrul este cel care tratează bolile neurologice grave și el este cel care te poate ajuta să înțelegi și să susții un pacient cu retard, cu tulburări de personalitate, tulburare bipolară, tulburări de alimentație, schizofrenie, Alzheimer sau Parkinson combinate cu demență și senilitate.

Ce este un psihoterapeut

Un bun psiholog va deveni și un foarte bun psihoterapeut prin specializare și experiență.

În psihoterapie se poate lucra atât cu un singur individ, cât și cu familii, cupluri sau grupuri extinse. Psihoterapeutul este cel care te poate ajuta să depășești stresul, problemele emoționale sau relaționale, precum și obiceiurile care pot fi considerate dăunătoare. În acest scop, el folosește diverse abordări: terapie cognitiv-comportamentală, terapie psihanalitică sau psihodinamică, psihoterapie integrativă, sistemică sau familială, terapie prin artă sau joacă, prin hipnoză sau prin experiențe constructive.

Psihologia – definiție

Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet + λόγος logos = știință) este știința comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul funcțiilor și proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective – precum gândurile, emoțiile, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea.

Psihologii adoptă diverse modalități în practica lor. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode științifice exacte în a studia cauzele și relațiile reciproce ale proceselor psihice, cum sunt, de exemplu, percepția, învățarea, memoria, motivația, sentimentele, personalitatea, comportamentul social și dezvoltarea psihologică de-a lungul vieții. Psihologia aplicată se ocupă cu formularea unor programe bazate pe aceste studii, pentru a fi aplicate eficient în sfera socială sau tehnică. Psihologia clinică este una dintre disciplinele psihologiei aplicate.

De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filosofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.

Aplicațiile psihologiei sunt numeroase, depășind cadrul patologiei pentru a se extinde la activități diverse precum pedagogia, formarea profesională, arta, publicitatea sau pur și simplu dorinta de a se cunoaște mai bine pe sine.

Psihiatria – definiție

Psihiatria (din limba greacă: psyché (ψυχη) = suflet și iatros (ιατρος) = medic) este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Noțiunea de psihiatrie a fost introdusă în terminologia medicală în anul 1808 de către medicul german Johann Christian Reil din Halle.

Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care se urmărește menținerea sănătății mintale – scopul său principal – iar acest lucru se obține luând în considerare diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale. Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile organismului, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber.

Indicii care arată că ai nevoie de un consult psihologic

Iată câteva dintre cele mai populare indicii care ar trebui să te pună în gardă și să te trimită la un specialist psiholog sau la un medic psihiatru.

tulburări de memorie și concentrare,
oboseală permanentă,
insomnie,
iritabilitate,
apariția unor fobii,
tristețe profundă care nu trece,
frică nemotivată,
toleranță scăzută la frustrare,
stare de furie și agresivitate necontrolată,
stare de suspiciune permanentă față de membri ai familiei sau colegi,
ostilitate,
nevoie crescută de izolare,
vinovăție nejustificată,
scăderea încrederii în sine și negativism,
tulburări ale comportamentului alimentar sau sexual,
dependență de alcool și/sau alte substanțe,
inactivitate sau hiperactivitate.

Citește și: Depresia şi insomnia se vindecă la psihiatru

Simptome și sindroame psihopatologice

Problemele legate de sănătate mintală se pot manifesta din copilărie sau adolescență, dar pot apărea și mai târziu, mai ales dacă sunt factori care le declanșează. Ideal este ca pentru diagnostic și tratament să conlucreze atât un psihiatru, cât și un psiholog sau psihoteraput. Astfel pot fi tratate afecțiuni ca depresia, anxietatea, stresul post-traumatic, fobiile, dependențele, problemele de comportament sau cele generate de abuzuri din copilărie, tulburări obsesiv-compulsive, crizele emoționale, crizele familiale sau relaționale.

Iată o listă cu diverse sindroame și manifestări clinice care nu pot fi tratate decât cu ajutorul unui psiholog și psihiatru, prin tratamente și terapii specializate.

Tulburări ale stării de conștiință (starea de vigilitate, ritmul somn-veghe)
Tulburări de orientare (în timp, spațiu, situative, în raport cu sine însuși sau cu alte persoane)
Tulburări de percepție (iluzii, halucinații)
Tulburări de înțelegere (aperceptive)
Tulburări de atenție (deficit, fluctuații)
Tulburări de memorie (amnezii, paramnezii)
Tulburări formale ale cursului gândirii (inhibiție sau blocaj, fugă de idei, incoerență, perseverări)
Tulburări de conținut ale gândirii (idei obsesive, idei delirante)
Tulburări afective (ale dispoziției: depresive, euforice, anxioasă, indiferentă, și ale emotivității: ambivalență afectivă, frică patologică)
Tulburări ale voinței (ale nivelului pulsional: reacții explozive, piromania, cleptomania, impulsii sexuale patologice etc.)
Tulburări ale personalității (depersonalizare, derealizare)