Încă de dimineaţă în faţa şifonierului te confrunţi cu ele. Peste zi, la job, îţi dau bătăi de cap. Ca să nu mai vorbim de seară, când nu ştii ce să faci mai întâi. E vorba despre decizii, desigur.
Din copilărie, cam de când ţi-ai căpătat un anumit nivel de independenţă, ai tot făcut alegeri. Alegi în fiecare zi: decizii mici – ce să mănânci, cu ce să te îmbraci, unde vrei să fii şi până la lucruri mai mari – cum ar fi hotărârile de viaţă, legate de carieră, parteneriat, stil de viaţă şi aşa mai departe. S-ar zice că ai ceva experienţă în ceea ce priveşte alegerile. Şi totuşi, chiar dacă faci asta de mult, şi uneori poate pe pilot automat, nu ar strica să te apleci un pic asupra felului în care iei deciziile. Deci, lupa pe decizii.
Unde e voinţă, e şi putinţă
Iar unde e decizie, e şi voinţă. Practic, deciziile sunt expresii ale propriei voinţe; odată cu formarea procesului voluntar, se construieşte şi un anumit stil decizional. Felul în care luăm decizii vorbeşte despre parcursul nostru în viaţă şi poate chiar să spună lucruri despre felul în care relaţionăm. Unele decizii sunt foarte uşor de luat, aproape că nici nu le acordăm prea mult spaţiu mental. Astfel de decizii sunt legate de funcţionalitatea corporală: cauţi apă când ţi-e sete, cauţi să te odihneşti când ţi se face somn. Fiind lucruri atât de bazale, aceste decizii sunt la îndemână. Urcând puţin pe scara complexită-
ţii, există şi acele decizii care ţin de alegeri cu un grad de importanţă momentană, care însă au şi consecinţe pe un termen mai lung sau mai scurt: decizia de a purta pantofii cei noi într-o zi care se anunţă lungă poate avea consecinţe dureroase la sfârşitul zilei. În sfârşit, deciziile „mari” sunt acelea care influenţează într-o mare măsură viaţa unei persoane şi îi pot schimba cursul pentru o perioadă variabilă: alegerea facultăţii, a masterului, profesiei, partenerului, decizia de a avea un copil, de a divorţa, de a cumpăra o casă, o maşină etc.
Decizii cu stil
Felul în care luăm decizii e important de conştientizat din cel puţin două perspective: prima este legată de a te cunoaşte şi a te înţelege mai bine pe tine însăţi. Cea de-a doua este legată de potenţialele îmbunătăţiri pe care le poţi aduce stilului personal de a lua decizii. Există modalitatea de a lua decizii pripit. Dacă iei decizii repede, pe loc, fără să te gândeşti prea mult la consecinţe şi nu prea ai răbdare, probabil că te recunoşti într-un stil relaţional mai degrabă impulsiv. Dimpotrivă, un stil decizional tărăgănat, în care decizia e amânată cât mai mult timp posibil, ajungând la limită până la imposibilitatea punerii în acţiune, este expresia unui stil de relaţionare care trădează nesiguranţă. De altfel, persoanele care nu se pot hotărî adesea cer părerea, sfatul sau chiar „înmânează” luarea deciziei unei alte persoane. Aşa că faptul că nu te poţi hotărî fără să amâni mult sau fără să ceri sprijin ori faptul că iei decizii pe care uneori le regreţi poate fi la fel de dăunător uneori. Un alt stil decizional este acela bazat pe raţiune. Dacă eşti mai degrabă adepta acestui stil decizional, probabil că nu îţi e străină strategia de a cântări toate opţiunile, de a face liste cu plusuri şi minusuri sau de a întoarce problema pe toate părţile. Asta se traduce şi în relaţii, bineînţeles: eşti cerebrală şi mai degrabă reţinută – preferi să primeşti decât să oferi, cel puţin la început. Ţi se poate imputa că eşti distantă sau prea puţin implicată. La polul opus este un stil decizional centrat mai degrabă pe intuiţie. Deciziile tale sunt bazate pe simţuri şi pe felul în care percepi situaţiile. Poate alţii nu o înţeleg, dar ţie îţi este clar ca lumina zilei că o anumită alegere îţi dă o stare bună, în timp ce alta te trimite în cu totul alte teritorii. Aceasta spune ceva despre stilul tău relaţional: eşti foarte centrată pe tine, uneori ţi se întâmplă să te conectezi la celălalt, dar de cele mai multe ori te bazezi pe propriile tale senzaţii. Ţi se poate reproşa că eşti egoistă.
Să fie într-un ceas bun!
Până la urmă, stilurile decizionale sunt diferite. Ţin de stilul relaţional şi, până la urmă, de un fel de-a fi. Cel mai bun stil decizional este cel propriu. Nu există stiluri decizionale bune sau mai puţin bune. Ceea ce contează, totuşi, sunt lucruri legate de eficienţă – dacă reuşeşti să realizezi ce ţi-ai propus, să duci acţiunea până la capăt – apoi, contează amânarea, şi aici e important să nu fie prea însemnată, pentru că ar putea împiedica procesul şi, nu în ultimul rând, un stil decizional ar trebui să se potrivească stilului personal. Imaginează-ţi numai o persoană impulsivă din fire care ar încerca să ia o decizie, amânând deznodământul!
Inamicii deciziilor
Principalele dificultăţi decizionale cu care te poţi confrunta uneori sunt:
Nesiguranţa generată de condiţiile unei situaţii: atunci când nu ai datele problemei, e mult mai greu să iei o decizie. Consecinţele unei situaţii sunt cu atât mai greu de anticipat. Complexitatea luării unei decizii e direct proporţională cu numărul de factori care o determină. Cu cât o situaţie e mai complicată, cu atât e mai greu de luat o decizie. Implicaţiile mari sunt de asemenea importante şi fac să atârne încă şi mai greu povara luării unei decizii, Gândeşte-te numai la deciziile pe care le iau magistraţii şi judecătorii.