În imaginea alăturată nu este un bărbat travestit, nici un transexual. Este doar o femeie cu o pasiune aparte: culturismul. Muşchi puternici în loc de forme feminine...... rotunjite, sâni aproape inexistenţi, figuri masculine, cu maxilare puternice, grăsime corporală zero. Asta vezi la femeile care participă la concursurile de culturism. Ca toate sportivele, ele muncesc luni întregi pentru cele câteva minute petrecute în faţa juriului, această muncă însemnând exerciţii istovitoare şi o dietă foarte strictă. Dar spre deosebire de alte sportive culturistele nu urca pe scenă în formă maximă, ci complet epuizate, simpla încordare a muşchilor fiind un efort uriaş. Ca toate sportivele, culturistele fac sacrificii. Dar pentru ele asta înseamnă mai mult decât a renunţa la o noapte în club. Culturistele renunţă la feminitate, uneori chiar şi la sănătate, iar pentru a-şi câştiga existenţa unele din ele sunt nevoite să facă niste compromisuri de care puţine femei ar fi capabile. Culturismul feminin şi steroizii anabolizanţiCulturismul feminin este unul din cele mai controversate sporturi. Adeversarii lui susţin că femeile nu pot căpăta prin metode naturale aspectul cerut în concursuri şi că ele sunt nevoite să-şi distrugă sănătatea pentru o medalie. Ceea ce este adevărat. Pe bărbaţi, corpul îi ajută să acumuleze masă musculară, hormonii masculini jucand un rol important în acest proces. Desigur, şi ei au nevoie de o alimentaţie specială, de suplimente şi alte ajutoare, dar corpul le este un bun aliat. Femeile din culturism trebuie să ajungă la o formă asemănătoare cu a bărbaţilor, pornind de la o bază mult mai slabă. Corpul feminin nu este făcut ca să acumuleze masă musculară, ci mai degrabă grăsime. Antrenamentul cu greutăţi şi alimentaţia specială nu sunt niciodată de ajuns, motiv pentru care sportivele sunt nevoite să apelele la ajutoare periculoase - steroizii.Substanţe sintetice care imită hormonii umani, steroizii pot îmbunătăţi performanţele dar au şi efecte adverse foarte periculoase. Cei mai folosiţi sunt steroizii anabolizanţi, care imită hormonii masculini, în special testosteronul. Cu ajutorul lor, femeile pot să-şi dezvolte masa musculară aproape la fel de mult şi de repede ca şi bărbaţii. "La nivel profesionist, se ştie că toata lumea ia chestii. Odată ce ajungi la acest nivel problema este cine poate să facă rost de cel mai bun şi cel mai curat produs aşa încât să arate cel mai bine pe scenă." Sunt cuvintele lui Brandi Akers, o sportivă americană care a acceptat să vorbească despre lumea culturismului feminin în documentarul HBO "Female Muscle".Află în pagina următoare cum îţi sacrifică sănătatea culturistele!Evident, folosirea steroizilor este interzisă în culturism, ca şi în alte sporturi. Numai că în acest caz verificările sunt mai degrabă amuzante. Potrivit culturistei Colette Nelson, Federaţia Internaţională de Culturism verifica o singură sportivă pe an, la întâmplare.Culturismul transformă femeile în bărbaţiChiar dacă şansele de a fi prinse şi pedepsite sunt mici, consumul de steroizi rămâne totuşi un obicei periculos şi neplăcut. Tratamentele cu hormoni masculini le modifică înfăţişarea culturistelor, care se aleg cu păr pe faţă, maxilar puternic şi masculin, alopecie (chelie) şi voce îngroşată. Practic, arată ca un barbat cu părul lung. Şi asta nu e tot. Pentru ca hormonii influenţează şi aspectul organelor sexuale, li se măreşte clitorisul, putând ajunge chiar şi la lungimea unui deget. Şi pentru că sunt nevoite să scadă la maxim grăsimea corporală, iar sanii sunt în mare parte formaţi din grăsime, sportivele capătă pieptul plat al unui bărbat. Ca să nu fie totuşi confundate cu bărbaţii, sportivele sunt nevoite să apeleze la ajutorul medicinei şi cosmeticii moderne: implanturi cu silicon pentru sâni, epilarea permanentă a părului de pe faţă, machiaj cu efect optic, autobronzant puternic.Sănătate sacrificatăTrăsăturile masculinizate nu reprezintă singurul efect secundar al steroizilor. În funcţie de tip, doză şi calitatea produsului, hormonii sintetici pot să afecteze cam tot organismul. Boli hepatice, cardiovasculare, renale, digestive, depresie, paranoia, cancer sunt numai câteva dintre riscurile pe termen lung. La acestea se adaugă riscurile legate de sportul în sine. Pentru ca muşchii să fie cât mai vizibili, grăsimea trebuie redusă cu mult, prin regimuri drastice. În documentarul "Super size She", culturista britanică Joanna Thomas declară că în lunile premergătoare unui concurs mănâncă numai prafuri cu proteine şi carne uscată, dar se antreneaza mai intens ca niciodată.Înaintea unui concurs importnat, sportiva a reuşit să ajungă la un procent de numai 3% grăsime în corp, ceea ce este foarte periculos. Pentru a fi sănătoasă, o femeie are nevoie de minim 10% grăsime. Deşi Joanna nu a menţionat acest aspect, putem să bănuim că nu are menstruaţie şi este infertilă, acesta fiind efectul steroizilor dar şi al procentului scăzut de grăsime.Sport sau boală mintală?Potrivit culturistei Colette Nelson, acesta este singurul sport ai cărui practicanţi arată perfect pe dinafară, dar pe dinauntru sunt atât de slăbiţi încât abia reuşesc să stea în picioare. Cea mai grea este ziua concursului, când pentru a arăta perfecte, sportivele recurg la trucuri chinuitoare.Pentru ca muşchii să fie vizibili nu trebuie să existe apă în ţesuturi, aşa că fetele se deshidratează intenţionat refuzând apa şi luând diuretice. Ca să nu se îngraşe nu mănâncă nimic în preziua concursului, dar chiar înainte de a intra pe scenă "înfulecă" rapid nişte dulciuri pentru că glucoza le umflă venele, făcându-le vizibile. Citeşte continuarea în pagina următoare!Colette recunoaşte că ceea ce face seamănă foarte mult cu anorexia. Dacă o anorexică se vede grasă oricât ar fi de slabă, culturista are tot timpul impresia că nu sunt îndeajuns de musculoasă, că trebuie să lucreze mai mult, să mănânce mai puţin. Colette Nelson merge la sala de forţă şase zile pe săptămână, iar un antrenament durează patru ore.La aceste patru ore se adaugă timpul necesar preparării unor mese speciale care constau în proteine cât mai multe, grăsimi cât mai puţine şi zero carbohidraţi. Evident că unei sportive profesioniste nu îi mai rămâne timp pentru un loc de muncă. Din păcate banii câştigaţi la concursuri sunt foarte puţini. Publicul larg nu este atras de un sport care transformă femeile în bărbaţi şi nici de siluetele masculine cu chip de femeie care pot fi urmărite pe scenă. Şi pentru că spectatorii sunt puţini, sponsorii nu se înghesuie la concursuri, deci premiile sunt mici.Compromisuri de dragul sportuluiColette Nelson a declarat pentru documentarul HBO că la un concurs a câştigat pentru locul trei doar 500 de dolari, care nu i-au ajuns nici măcar ca să plătească biletul de avion. Sportiva de pe locul întâi a primit 3000 de dolari, pe când în culturismul masculin un câştigător primeşte chiar şi sute de mii de dolari. Ca să se întreţină şi ca să-şi asigure modul de viaţă special, unele culturiste sunt nevoite să facă anumite compromisuri. Dacă majoritatea bărbaţilor nu ar dori lângă ei o femei atât de puternică, există şi unii, puţini ce-i drept, care au o obsesie pentru corpurile feminine musculoase şi ar plăti oricât ca să le vadă. Atât Colette Nelson, cât şi Joanna Thomas au propriul site cu poze şi filme pentru care pasionaţii plătesc. Un fel de videochat, care nu implică sex, ci muşchi. Aceşti bărbaţi nu vor să vadă sâni, fese sau organe genitale, ci vor să admire bicepşi, coapse şi game "lucrate".Plătesc şi mai mult cei care doresc o întâlnire faţă în faţă cu o culturistă. Chiar dacă nu are loc un contact sexual, bărbaţii vor să le atingă muşchii încordaţi sau să mimeze o lupta corp la corp cu o fată puternică. Singura diferenţă între aceste întâlniri şi prostituţie este contactul sexual, recunosc culturistele, deşi există şi unele care merg până la capăt din dorinta de a-şi asigura mijloacele materiale necesare. Şi totul de dragul unui sport care, potrivit practicantelor, cere totul, dar nu oferă mai nimic în schimb. Foto: Youtube