Sunt momente în viața unui părinte când trebuie să recunoască deschis că nu poate rezolva orice problemă a copilului și este mai bine să ceară ajutorul unui specialist. La ce să te aștepți când mergi cu copilul la un psiholog și, mai ales, ce greșeli să nu faci în această situație.
De Carmen Moldoveanu, psihoterapeut
– În întâlnirile voastre cu psihologul, spuneţi-i dacă ceva este neclar. Ca orice specialist, uneori psihologul poate uită că foloseşte un limbaj complex, şi este firesc să îi spuneţi unde aveţi nevoie de explicaţii suplimentare.
– Nu ascundeţi aspecte din familie de care vă este ruşine. Dacă nu le puteţi încă recunoaşte faţă de altcineva, spuneți-i acest lucru psihologului, este important să ştie. Puteţi să-i spuneţi că încă sunt lucruri despre care nu puteţi vorbi. Ţineţi minte că nu este un clarvăzător, şi că are nevoie să formaţi o echipă împreună cu el.
– Evitaţi să comparaţi psihologul cu un medic şi să-i transmiteţi copilului ideea că ar fi ceva în neregulă cu el. Chiar dacă aveţi o dificultate, evitaţi folosirea cuvintelor boală sau problemă.
– Fiţi sinceri cu copilul, şi recunoaşteţi dacă nu ştiţi ceea ce se va întâmplă în cabinet. În loc să inventaţi o poveste, rezumaţi-va la ceea ce ştiţi: veţi vorbi cu un specialist, va fi o conversaţie în care este nevoie să răspundeţi la întrebări, şi apoi veţi află împreună care sunt paşii următori.
– Explicaţi-i copilului în cuvinte simple ce este un psiholog: cineva care a învăţat multe despre emoţii şi gânduri, despre memorie şi atenţie, despre voinţă şi atenţie şi alte astfel de subiecte importante. Daţi-i exemple specifice, adaptate vârstei lui: psihologul ştie cum să o faci pe mama să înţeleagă de ce te scoate din minţi fratele tău mai mic.
– Spuneţi-i copilului că nu este necesar să-l placă pe psiholog încă de la prima întâlnire, că este necesar să aibă răbdare şi că este posibil să fie chiar neplăcut să vorbească cu un necunoscut despre viaţă lui personală. Răbdarea şi încrederea sunt calităţi foarte importante într-o relaţie. Este bine să-i daţi copilului un exemplu personal, ca să-l ajutaţi să înţeleagă. Puteţi să-i vorbiţi despre o relaţie de prietenie pe care aţi construit-o în timp îndelungat.
– Nu faceţi greşeala de a-l îmbracă pe copil cu prea multă atenţie sau de a-l instrui să se poarte frumos. Abordaţi întâlnirea cât puteţi de natural.
Citește și – Cât de eficientă este terapia de cuplu. Psihologul ne explică
– Fiţi deschişi şi curioşi voi înşivă în legătură cu vizita la psiholog, astfel cresc şansele ca şi copilul să fie deschis. Dacă ceva vă nemulţumeşte în abordarea psihologului, evitaţi discuţiile de faţă cu copilul. Abordaţi temele respective într-o întâlnire separată, sau într-o conversaţie telefonică şi nu va grăbiţi să săriţi la concluzii. Abordarea psiho-logică este adeseori diferită de o abordare logică la care vă aşteptaţi. Dacă în continuare nu aveţi încredere în specialistul ales, căutaţi un altul şi oferiţi-i copilului o explicaţie simplă, care să nu îl facă să se închidă în sesiunile care vor urmă. Amintiţi-vă că propriile voastre prejudecăţi sunt preluate mult prea repede şi fără discriminare de către copii şi acest lucru nu este în favoarea lor.
– Dacă puteţi, evitaţi să oferiţi recompense copilului pentru vizita la psiholog. Nu abordaţi nici o atitudine de autoritate strictă. Este ideal să îi transmiteţi copilului idea că merge la psiholog pentru propriul lui bine şi că vizita în sine este un dar pe care i-l faceţi, pentru că îl iubiţi.
Foto: 123rf
Citește și – Cum alegem numele perfect pentru copilul nostru