Pentru a evita crizele, este recomandat ca bolnavii de diabet să-şi controleze cât mai des valorile glicemiei. Ameţeală, palpitaţii, tremurături, confuzie, senzaţie de leşin.
Oricare dintre noi, chiar sănătos fiind, poate avea o cădere de glicemie. Hai să vedem, totuşi, ce boli poate ascunde hipoglicemia.
Hipoglicemia este o stare de slăbiciune a organismului apărută ca urmare a scăderii concentraţiei de glucoză din sânge. Acest zahar simplu, găsit în struguri, în sucroza din zahărul obţinut din trestie de zahăr sau în amidonul din cartofi sau pâine, de pildă, este principala sursă de energie a organismului şi singura pentru creier. Prin urmare, se poate spune că hipoglicemia apare în momentul în care organismul intră într-o criză energetică, nemaiavând combustibilul necesar pentru a-şi continua activităţile.
Cum recunoşti o criză de hipoglicemie
Simptomatic, o criză hipoglicemică se traduce prin slăbiciune, senzaţie de foame, ameţeală, palpitaţii, transpiraţie rece, paloarea feţei, tremurături, dureri de cap, stare de confuzie, schimbare bruscă de dispoziţie, agresivitate, furnicături în jurul gurii, putând culmina cu leşinul persoanei.
Cine este expus crizelor de hipoglicemie
În mod normal, concentraţia de glucoză în sânge este menţinută la valorile necesare bunei funcţionări în principal cu ajutorul insulinei şi glucagonului, doi hormoni secretaţi de pancreas. De aceea, hipoglicemia poate apărea, în principiu, din cauza unei dereglări de natură hormonală, care să determine o utilizare excesivă a glucozei, sau din cauza unei producţii scăzute de glucoză.
Căderile de glicemie apar frecvent în cazul diabeticilor insulinodependenţi (cu diabet de tip 1) sau a celor care primesc medicaţie cu administrare orală (cu diabet de tip 2). La diabeticii insulinodependenţi, hipoglicemia poate apărea din următoarele cauze: administrarea unei doze prea mari de insulină, nerespectarea orelor de masă (un interval prea lung între injecţia cu insulină şi ultima masă), efort fizic intens şi prelungit, consum abuziv de alcool. La diabeticii de tip 2, hipoglicemia poate apărea pe fondul depăşirii dozei de medicamente hipoglicemiante administrate, al asocierii cu alte medicamente sau pe fondul oboselii şi alimentaţiei insuficiente.
Crizele de hipoglicemie manifestate pe fondul unor dezechilibre hormonale apar la bolnavii cu hipopituitarism (deficit de hormoni hipofizari), cu deficit glucagonic sau catecolaminic (catecolamina este un hormon suprarenal) ori cu insuficienţă suprarenală. Şi lipsa unor enzime, caracteristică unor defecte enzimatice ereditare ale metabolismului glucidic, poate genera hipoglicemie. De asemenea, o scădere considerabilă a glicemiei se înregistrează în cazul unor boli hepatice (hepatită virală acută fulminantă, congestie hepatică sau ciroză hepatică).
O altă categorie de persoane predispuse la hipoglicemie este cea a femeilor care suferă de sindromul polichistic ovarian, boală în care celulele organismului nu recunosc insulina. Pancreasul încearcă să compenseze această deficienţă secretând mai multă insulină. O astfel de secreţie excesivă de insulină va determina scăderi ale glicemiei mult mai accentuate decât cele apărute în caz de foame, fenomen numit hipoglicemie reactivă. Nivelul crescut de insulină va determina totodată creşterea în greutate, precum şi mărirea secreţiei de estrogen şi de testosteron.
De altfel, aceste schimbări hormonale sunt responsabile de pilozitatea excesivă, de problemele menstruale şi de infertilitatea caracteristice sindromului polichistic ovarian.Însă o criză de hipoglicemie poate apărea şi la o persoană sănătoasă, din cauza unei alimentaţii proaste ori insuficiente sau pe fondul unei oboseli accentuate ori al unui stres prelungit.
În caz de criză hipoglicemică uşoară, se recomandă 1-2 linguriţe cu zahăr cu puţină apă sau ceva dulce. Sucroza din zahăr ar trebui să-şi facă efectul în câteva minute. Dacă starea persoanei nu se îmbunătăţeşte, i se va da să mănânce o bucată de pâine. În cazul unei crize de hipoglicemie apărută la o persoană diabetică, este indicat să se ia imediat 2-3 tablete de glucoză sau să se bea o băutură uşor îndulcită cu zahăr. În caz de simptome severe sau dacă persoana nu poate primi glucoză oral, se vor injecta intravenos 50-100 ml de glucoză. În aceeaşi situaţie, se poate folosi şi glucagonul injectabil.