În valul patru al pandemiei de COVID-19, spitalele din România consumă cele mai mari cantități de oxigen din istorie.
Potrivit doctorilor, COVID-19 este o boală atât de înșelătoare, încât bolnavul nu simte cât de tare îl afectează de fapt boala decât atunci când îi scade saturația – motiv pentru care mulți ajung la spital prea târziu.
„Cred că aici, într-o lună de zile, s-a consumat mai mult oxigen decât s-a consumat într-un an de zile normal”, spune Andi Nodiț, managerul Spitalului „Bagdasar Arseni” din București, pentru Digi24.
Managerul Spitalului „Bagdasar Arseni” a mai adăugat: „Dificultatea deosebit de mare este să asigurăm oxigenul în tuburi, pentru că acești pacienți pe care îi vedeți pe hol sau atunci când pacientul care este în UPU trebuie transportat la investigații, la computer tomograf, sau merge la sălile de operații trebuie un tub, iar aceste tuburi sunt într-un consum între 40 și 60 pe zi. Este dificil să le obținem și de la furnizor, este dificil să asigurăm transportul lor, este una din marile încercări cu care ne confruntăm în momentul de față”.
La rândul său, Beatrice Mahler, manager la Institutul „Marius Nasta” din București, a spus: „Pacienții care ajung în terapie intensivă au, de regulă, afectare pulmonară de peste 90 la sută”.
În unitățile de primiri urgențe sunt peste 2.000 de pacienți care așteaptă să se elibereze un pat. În spitale sunt mulți pacienți conectacți la tuburi de oxigen, și continuă să vină mulți alții. De multe ori, sunt nevoiți să rămână pe tărgile ambulanțelor până se eliberează un pat.
Boala COVID-19 este una foarte parșivă, întrucât mulți pacienți nu realizează cât de gravă este starea lor decât când este prea târziu. Motivul l-a explicat în detaliu Beatrice Mahler: „În infecția SARS-CoV-2, față de orice altă infecție, pe lângă afectarea respiratorie pe care o vedem, afectarea vasculară complică lucrurile și aduce o incapacitate a persoanei bolnave să-și creeze starea de alarmă care să impună venirea în camera de gardă”.
„Trimiterea semnalului de scădere a oxigenului în sânge pornește de la un receptor care se găsește la nivelul vaselor mari din regiunea gâtului”, a mai spus ea. „Acest receptor, dacă este alterat, el nu va transmite mesajul creierului: atenție, concentrația de oxigen a scăzut, ești în pericol! Și atunci, creierul neavând această informație, creează starea de liniște persoanei respective”.
Explicația medicului nu s-a oprit însă aici: „În momentul în care orice celulă functionează fără oxigen, se acumulează acid în celulă, acid care poate fi scos de o concentrație crescută de oxigen, dar dacă se intervine cu oxigen în timp util. La un moment dat – și se întâmplă în cazul pacienților noștri care ajung târziu, acel acid care se acumulează în celulă, pentru că organismul funcționează zile întregi fără oxigen, pentru că ei refuză să vină la spital, blochează pur și simplu funcționarea creierului, a inimii, a organelor vitale, iar pacienții când ajung, chiar dacă primesc oxigen, este mult prea târziu ca noi să le putem salva viața”.