Cele mai recente descoperiri în materie de medicină permit părinţilor să aleagă trăsăturile viitorului copil ca şi cum ar comanda un obiect de îmbrăcăminte, la croitor.
În 2007 a apărut în Marea Britanie testul ce le permite părinţilor să afle sexul copilului la numai şase săptămâni de sarcină. Lansarea acestuia a fost însoţită de controverse aprinse, legate nu numai de eficacitatea testului ci şi de moralitatea lui.
Dacă, în mod normal, sexul fătului se poate afla, prin ecografie, pe la 20 de săptămâni, noul test le permite să primească această informatie într-un moment când încă mai pot opta pentru avort. E de la sine înţeles de ce acest test pentru acasă a stârnit mânia activiştilor pentru drepturile omului.
Englezii nu sunt singurii care pot face acest test, deşi în unele ţări el este interzis. Şi totuşi, controlul părinţilor asupra embrionului nu se opreşte aici.
Din anii ‘70 se practică testarea embrionilor pentru depistarea unor boli genetice grave. Dacă sarcina este obţinută natural, prin amniocenteză se obţine materialul genetic al fătului, care este apoi analizat.
Dacă se recurge la fertilizare in vitro, embrionii se testează în laborator, înainte de implantare. Această posibilitate a venit ca o salvare pentru părinţii purtători de anomalii genetice, pentru cei care aveau deja copii bolnavi sau care erau trecuţi de o anumită vârstă în momentul concepţiei pentru că testele genetice pot identifica boli grave precum sindromul Down.
Printre primii care au beneficiat de screening-ul embrionilor, au fost doi francezi, ambii purtători ai unei boli genetice pe care ar fi putut să o transmită copilului lor. Cu ajutorul geneticienilor, acesta s-a născut sănătos. Puţin mai târziu, s-a născut în Londra o fetiţă scutită de cancerul mamar care le-a afectat pe bunica, mătuşa şi mama ei.
Tot în 2000 s-a născut primul copil conceput, cu ajutorul geneticienilor, special pentru a-şi salva sora mai mare, bolnavă de o anemie gravă. Fetiţa, diagnosticată cu o boală genetică gravă, avea nevoie de un transplant cu celule stem şi, cum un frate ar fi fost donatorul cel mai potrivit, părinţii au hotărât să mai facă un copil.
Dar frăţiorul ar fi putut să aibă aceeaşi boală sau să nu fie compatibil cu fetiţa. Pentru a elimina aceste riscuri, medicii au ales, din mai mulţi embrionii, pe cel sănătos şi compatibil, renunţând la ceilalţi.
Cazul a atras atenţia specialiştilor pentru că, spuneau ei atunci, ar putea încuraja şi alte cupluri să facă copii doar pentru a oferi ţesuturi şi organe pentru transplant unor oameni bolnavi. Pe de altă parte, opinia publică a fost scandalizată şi de ideea de a alege, din mai mulţi embrioni, pe cel care va trăi, lăsându-i pe ceilalţi să moară.
În ciuda semnalelor de alarmă, progresele în domeniu au continuat, astfel că astăzi, clienţii unui institut de fertilitate din California, SUA, pot alege nu numai sexul copilului, ci şi culoarea ochilor sau a pielii. Deja s-a făcut primul pas către naşterea „copiilor de designer” (designer babies) numiţi astfel prin analogie cu hainele de designer.
Tot în SUA, există servicii prin care părinţii pot alege o donatoare de ovule bazându-se pe aspectul ei fizic sau capacităţile intelectuale. Viitorii părinţi sunt gata să plătească chiar şi 100.000 de dolari pentru a primi un ovul de la o femeie frumoasă, licenţiată la Harvard.
În curând, probabil că părinţii vor putea controla nu numai sănătatea copilului şi aspectul lui, ci şi coeficientul de inteligenţă, agresivitatea, talentelele, etc. Deşi această inginerie genetică este utilă după unii, până la un punct, ea poate deveni sursa unor discriminări foarte importante.
Presupunând că intervenţiile asupra embrionilor vor costa destul de mult, înseamnă că doar cei bogati şi le vor permite, rămânând ca numai anumite pături sociale să sufere de pe urma bolilor.
Toate aceste temeri au prins contur încă din 1997, când a apărut filmul Gattaca ce tratează subiectul eugeniei şi efectelor sale asupra societăţii.
Deşi mulţi se declară împotriva ingineriei genetice, probabil că puţini ar fi cei care ar ezita daca ar avea posibilitatea de a-i dărui copilului gene „performante” care să-i asigure un viitor strălucit. Tu ce ai face dacă ai putea să alegi sexul, culoarea ochilor sau talentele unui viitor copil?
Foto: Shutterstock