Cele mai ciudate tulburări de alimentaţie

01.06.2010, 14:52.

Când auzi despre tulburările de alimentaţie îţi aminteşti imediat despre anorexie şi bulimie, dar există şi altele, pe cât de ciudate, pe atât de periculoase. Categoria tulburărilor…
… de alimentaţie este destul de mare şi, din păcate, nu toate bolile de acest gen sunt cunoscute, aşa că unii bolnavi rămân nediagnosticaţi fiindcă nimeni nu-şi dă seama că ar avea o problemă.

Pica, poftă de praf sau cretă

Desigur, nu este cazul celor care suferă de pica. În cazul lor, este imposibil să nu observi comportamentul ciudat. „Pica este ingestia repetată de substanţe cum sunt murdăria, praful, hârtia, plastilina sau lutul. Este o tulburare care apare rar la adult, fiind ocazională la copii, femeile gravide şi persoane cu retard mental”, explică dr. Oana Maria Popescu, psihoterapeut şi manager PsihoBlue Timişoara.

Specialistul mai spune că în unele subculturi, pica este frecventă la gravide, care mănâncă lut sau apret de rufe. Cei afectaţi pot să aibă poftă şi de var, detergent, cretă, adică substanţe necomestibile, dar şi de substante care nu sunt comestibile ca atare – făină, mălai, cuburi de gheaţă etc.

În ce-i priveşte pe copii, ei pot suferi de pica dacă nu primesc suportul emoţional de care au nevoie, mai spune dr. Popescu. În acest caz, la tratament trebuie să ia parte întreaga familie.

Tot la copii apare cel mai frecvent ruminaţia, o tulburare foarte rară, manifestată prin regurgitarea alimentelor consumate. „Mâncarea parţial digerată este readusă în gură fără să existe greţuri, dezgust faţă de mâncare sau tulburări gastrointestinale asociate. Apoi mâncarea este scuipată sau reînghiţită” explică psihologul.

Bulimia diabeticilor

Dr. Popescu mai spune că ruminaţia ar putea avea drept cauză lipsa atenţiei din partea părinţilor sau autostimularea, care produce placere, în cazul copiilor. Însă în ultimul timp există tot mai mulţi adulţi, altfel sănătoşi, care suferă de ruminaţie.

O tulburare mai nou descoperită şi încă neacceptată de comunitatea psihiatrică este diabulimia – combinaţie între „diabet” şi „bulimie„. Diabeticii insulinodependenţi profită de boala lor pentru a slăbi mult şi repede.

Ei îşi injectează mai puţină insulină decât au nevoie, astfel că organismul lor nu poate folosi zahărul consumat pentru a extrage energie şi apelează la depozitele de muşchi şi grăsime pentru a supravieţui. Asta se traduce printr-o slăbire spectaculoasă, dar şi riscul este mare. Diabulimicii pot ajunge la cetoacidoză diabetică, o complicaţie foarte gravă a diabetului.

Ortorexia, obsesia pentru sănătate

La fel de nouă este şi ortorexia, o tulburare descoperită în anii ’90, care se manifestă prin obsesia pentru alimentaţia sănătoasă. Cei afectaţi refuză să mănânce alimente pe care nu le consideră sănătoase – grăsimi, produse cu îndulcitori sau conservanţi etc. – din dorinţa de a se simţi sănătoşi, puri.

Desigur, o alimentaţie sănătoasă este foarte importantă dar când e transformată în obsesie poate duce la malnutriţie, căci cei care suferă de ortorexie preferă să sufere de foame decât să mănânce ceva ce nu corespunde standardelor lor.

La polul opus se află cei care suferă de hiperfagie, adică mănâncă prea mult, făcând din mâncare o obsesie, o modalitate de a suporta stresul, tristeţea, singurătatea. Un caz special este hiperfagia nocturnă, care se referă la un consum foarte mare de alimente în timpul nopţii. Cei afectaţi mănâncă jumătate din caloriile zilnice după cină, comportament însoţit adesea de depresie, anxietate şi o stimă de sine scăzută.

Uneori cei care mănâncă noaptea nici măcar nu sunt conştienţi de asta, suferind de o combinaţie între hiperfagie nocturnă şi somnambulism.