Mai în glumă, mai în serios, statul la poveşti „pe telefon” cu prietenele e una dintre cele mai plăcute îndeletniciri ale femeilor de pretudindeni. Psihologul ştie de ce…
Tocmai pentru că timpul nu îţi mai permite să te vezi „face-to-face” cu prietenele sau să treci pe la mătuşa ta dragă, apelezi la telefon. Şi uite-aşa serile te găsesc fie cu o cană de ceai în colţişorul tău de vorbit la telefon, fie rezolvând una-alta din treburile casei, în timp ce te mai pui la curent cu noutăţile. Adevărul e că vorbitul la telefon e chiar pe lista activităţilor tale plăcute, nu-i aşa? De ce femeile vorbesc mai mult la telefon decât bărbaţii? În fond, de ce îţi place atât de mult vorbitul la telefon şi care sunt beneficiile? Există şi dezavantaje?
Telefonul cu sau fără fir
Deşi telefonul e o invenţie destul de veche pentru ritmul în care se dezvoltă tehnologia în ultima epocă, pare aproape surprinzător că vobitul la telefon nu s-a perimat. Dimpotrivă, deşi există mobile, internet, „fixul” nu e încă un capitol închis în comunicarea de zi cu zi. Poate că şi ţie fixul îţi e drag, pentru că îţi aminteşte de perioadele în care nu exista „luxul” mobilului. Dacă stai bine să te gândeşti, vorbitul la telefon era un adevărat ritual: exista o masă specială pentru telefon, într-un loc anume al casei, ales special pentru această îndeletni-cire. De obicei, era un loc unde zgomotul casei era mai atenuat şi unde puteai, de asemenea, să ai puţină intimitate. Ca să nu mai zic de felul aproape ritualic de format numărul: acum, apeşi pe butoane mai repede decât poate se poate forma numărul, pe când discul de demult te readuce la un ritm mai lent, mai domol. Poate te întrebi şi tu cum de ajungeai la întâlniri „doar cu fixul”?
Ca fetele
Dincolo de melancolia ritualului telefonistic, mai există şi nişte motive mai „obiective” pentru care noi, femeile, adorăm să vorbim la telefon. Vorbim mai mult decât bărbaţii. Specialiştii ne dau o măsură a lucrurilor spunând cu câte multe mii de cuvinte rostim mai mult decât bărbaţii pe parcursul unei zile. Imaginează-ţi o punguţă de cuvinte, pe care simţi nevoia să le spui zilnic. Dacă bărbaţii au o pungă în care ai putea să pui conţinutul unui sertar de birou, tu ai o pungă în care ar încăpea întregul conţinut şifonierului tău! Nevoia de comunicare este legată şi de faptul că femeile caută legături apropiate mai mult decât bărbaţii.
Relaţie cu… telefonul
Noi vrem să ştim totul despre prietenele noastre, despicăm firul în patru şi nu povestim doar faptele, ci şi sentimentele, şi stările prin care am trecut în fiecare clipă. Dacă un bărbat şi o femeie ar povesti acelaşi eveniment, poveştile ar fi diferite. Vorbitul la telefon se aseamănă cu relaţiile pe care le vrem: apropiate, emoţionale, ca o confidenţă. Într-o conversaţie telefonică sunt înglobate toate aspectele importante pentru femei: modulaţiile vocii – care sunt un indicator mai bun al stării emoţionale decât comunicarea directă, apropie-rea emoţională care favorizează un contact apropiat.
Înroşeşti firul?
Se poate ca cei apropiaţi să fie deranjaţi de vorbitul tău la telefon, pe motiv că nu stai cu ei, că pierzi filmul, că nu vii la masă etc. Dar dacă pentru tine e ok să sari peste cină pentru că trebuie neapărat să afli ce a mai făcut prietena ta, e suficient să le explici asta şi celor cu care împarţi casa. Dacă nu îi neglijezi total în restul timpului, poţi să împaci şi capra cu convorbirile telefonice prelungite. Pentru două prietene, întâlnirile la o cafe asunt la fel de importante ca şi convorbirea telefonică „de întreţinere”. Pentru unele persoane poate fi un prilej de răgaz în care îşi pun alături un pahar cu apă sau un ceai, se aşază în fotoliul cel comod şi se asigură că nu vor fi deranjate, în timp ce altele se plimbă cu telefonul prin casă, fie măsoară cuvintele cu paşii, fie mai bagă o maşină la spălat şi mai aruncă un ochi la televizor, mai aranjează una-alta prin casă.
Foto: Shutterstock