Avortul spontan este un eveniment traumatizant, dar mult mai frecvent decât ai crede. Din păcate nu se pot face prea multe pentru a-l preveni.
Putem vorbi de avort spontan atunci când sarcina încetează de la sine înaintea săptămânii 20. Dar, cel mai frecvent, se întamplă în primele 12 săptămâni. Statisticile oficiale spun că 20% din sarcini se termină prin avort spontan. Însă ele se referă doar la sarcinile cunoscute. Foarte des, avortul are loc atât de devreme şi este atât de „tăcut” încât femeile nici măcar nu apuca să-şi dea seama că sunt însărcinate. Ele resimt doar o menstruaţie uşor întârziată, mai abundentă şi mai dureroasă decât normal.
Care sunt simptomele
Semnele avortului sunt uşor de bănuit: sângerarea vaginală mai mult sau mai puţin abundentă, cu sau fără eliminarea de ţesuturi, şi durere sau crampe în abdomenul inferior sau zona lombară. Chiar dacă aceste simptome ar trebui să fie de ajuns ca să te trimită la medic, nu trebuie să intri în panică. Multe gravide au sângerări (chiar şi abundente) în primul trimestru fără să piardă sarcina.
Care sunt cauzele
Din păcate, în majoritatea cazurilor nu se pot stabili cauzele avortului. Se crede că este vorba de greşeli ale naturii, care provoacă anomalii cromozomiale în cursul dezvoltării embrionare. Corpul femeii ştie cumva că embrionul nu este viabil şi îl elimină. Când se întâmplă aşa ceva nu este vina nimănui. Nici mama nici tata nu ar fi putut să prevină în vreun fel evenimentul, care nu are legătură nici cu genele lor, nici cu modul de viaţă. S-ar putea spune că avortul spontan este modalitatea prin care natura îşi îndreaptă greşelile, chiar dacă este o modalitate dureroasă şi nedreaptă.
Uneori pierderea sarcinii are legatură cu sănătatea mamei. Diabetul, dezechilibrele hormonale, infecţiile pot să pună capăt unei sarcini înainte de vreme. Aşadar, cele care vor să conceapă un copil trebuie să se asigure înainte de toate că sănătatea le permite să ducă la bun sfârşit sarcina. Bolile cronice sau dezechilibrele hormonale nu afectează fătul dacă sunt ţinute sub control.
Cine este expus
Orice femeie poate pierde o sarcină, dar sunt mai expuse riscului cele care au peste 35 de ani, cele care au mai suferit avorturi în trecut sau care sufera de boli cronice. Bineînţeles că toxicomania, alcoolismul sau alte tipuri de expunere la substanţe periculoase reprezintă un factor de risc. La fel şi analizele prenatale invazive, care pot afecta embrionul, de exemplu amniocenteza.
Ce trebuie făcut
Bineînţeles că trebuie să te prezinţi imediat la medic, dacă ai sângerări sau dureri pelvine. Prin ecografie şi control ginecologic se poate stabili dacă într-adevar a fost vorba de un avort. Tratamentul depinde de ce arată aceste analize. Dacă avortul a avut loc şi este complet, nu mai e nimic de făcut. Dacă este incomplet, adică au rămas în uter bucăţi de ţesut, va fi nevoie de un chiuretaj pentru a le elimina, altfel există riscul unei infecţii ce poate fi fatală. Medicii îţi pot da seama şi atunci când avortul nu a avut încă loc, dar urmează şi nu poate fi evitat. În limbaj medical, această situaţie se numeşte iminenţă de avort. Înseamnă că uterul se contractă şi colul este deschis ca pentru naştere.
Cum se previne
Din păcate, nu se pot lua prea multe măsuri preventive. Tot ce poţi face este să te asiguri că eşti sănătoasă înainte de a rămâne însărcinată, iar după ce primeşti vestea cea mare, să ai grija de tine. Bineînşeles că trebuie evitaţi factorii de risc: alcoolul, tutunul, drogurile sau alte substanţe periculoase.