Nesiguranță, teamă, palpitații și în cele din urmă panică. Ca un carusel în care ne învârtim până uităm de noi. Ca o amputare a voinței de a mai vedea frumosul din tot ce ne înconjoară. Lumea devine instabilă și fricile doboară rațiunea. Așa debutează atacurile de panică. Iată ce le generează și cum le putem gestiona.
Când mi s-a întâmplat prima oară eram convinsă că o să mor. În brațele mamei, pe care o imploram să mă ajute, să nu mă lase să mă sufoc. Bătăile accelerate ale inimii pulsau în interiorul meu disperare și o senzație ascuțită de frică. Era o teamă terifiantă care mă izola în propriul corp. Și care mă obliga să mă uit pe dinăuntru, să mă înfrunt cu mine însămi și cu șocul de a afla atât de brutal de ce este capabilă mintea mea să genereze.
În plin atac de panică, nici măcar rezultatele unor analize perfecte nu mă puteau convinge că trăirile mele nu au legătură cu vreo boală fatală. Mai târziu, în ședințele de terapie, am descoperit că aceste experiențe îmi arătau câte dureri nerostite purtam cu mine zi de zi și am învățat să mă privesc cu ochi mai îngăduitori.
Ideea acestui articol a pornit de la un atac de panică pe care l-am făcut în redacție de curând. Confruntarea cu o nouă perspectivă editorială mi-a răscolit mecanismul de apărare. Am ajuns la camera de gardă, în ciuda faptului că învățasem să îmi domolesc fricile. A contat asta, dar după aceea. Pentru că uneori nu ceea ce trăiești, ci ceea ce ai înțeles din ce ai trăit face diferența.
Statisticile spun că 20% din populație ar putea să se confrunte la un moment dat în viață cu atacurile de panică. Oricare dintre noi poate trece printr-o astfel de situație și am rugat un specialist să ne povestească ce declanșează astfel de episoade și cum le facem față.
Laura Cătălina Lazurca, psiholog organizațional și psihoterapeut cu formare în NLP, psihoterapie strategică, terapii scurte centrate pe soluții, IoPT – (terapia identității bazată pe studiul psihotraumatologiei), facilitator de constelații sistemice, membră a societății Britanice de Psihologie (BPS) și a Colegiului Psihologilor din România, ne dezvăluie în rândurile care urmează o parte din vasta ei experiență în domeniu.
Atacurile de panică se întâmplă din senin. Poți sta liniștită la birou și deodată să simți o senzație groaznică care te cuprinde. Gâtul ți se îngustează, inima îți bate de parcă ți-ar ieși din piept, aerul nu-ți mai ajunge în plămâni, transpiri, tremuri, te sufoci, începi să amețești. Tot ce îți trece prin minte este: Ce se întâmplă? Înnebunesc sau mor?
Răspunsul este: tocmai treci printr-un atac de panică (AP). Dacă este primul, de obicei experiența este una terifiantă.
80-90 % din cazuri ajung la camera de gardă sau cheamă salvarea
Pe lângă senzația intensă de spaimă, care merge până la teroare, și simptomele descrise mai sus, care sunt cele mai frecvent întâlnite, unele persoane mai pot experimenta senzații de greață și disconfort abdominal, durere sau senzație de presiune în piept, stare bruscă de slăbiciune până la leșin. Atacurile de panică se manifestă diferit, în funcție de structura de personalitate și de elementele situaționale sau din istoria de viață, care stau la baza declanșării lor.
De exemplu, un bărbat tânăr de 34 de ani a experimentat primul atac de panică la sală, unde în timpul unui rutine a interpretat bătăile rapide de inimă ca iminența unui infarct. S-a speriat, a început să respire tot mai greu și a chemat salvarea, timp în care nu se gândea decât că va muri înainte să primească ajutor. Două săptămâni mai târziu a suferit un nou AP în timpul unei alergări. Din prima ședință de terapie a reieșit că tatăl lui murise de infarct când avea 35 de ani, iar cu o lună înaintea primului AP unul din colegii lui suferise un infarct.
Atacurile de panică se pot întâmpla oricând, chiar și în timpul somnului. Ele ajung la apogeu în aproximativ 10 minute, dar unele simptome pot dura și mai mult, până la 20 de minute. Important de știut este faptul că nu au consecințe organice și că nimeni nu a murit din cauza lor.
Acestea apar de obicei în adolescență sau tinerețe, dar în unele cazuri se manifestă mult mai târziu. Dacă nu înțelegeți ce ți se întâmplă, în timp se poate instala frica de AP, care aduce după ea tot felul de fobii, în funcție de unde s-a petrecut primul atac și de legăturile care s-au creat în mintea ta: frica de spații deschise, de mersul cu avionul sau barca, de a nu avea o boală de inimă sau ceva atât de grav și misterios încât nici un doctor nu îi dă de capăt (ipohondria).
De aceea, indicat este să ceri ajutor înainte să se instaleze comportamentele de evitare a locurilor și situațiilor în care s-a desfășurat atacul de panică. Acestea îți pot restricționa viața și poți ajunge să fii dependentă de ajutorul altor persoane pentru lucruri simple sau să devii vizitator frecvent al camerelor de urgență.
Tulburarea de panică poate atrage după sine și alte probleme serioase
Tulburarea de panică este adesea însoțită și de depresie, alcoolism, abuz de substanțe. De aceea, tratamentul fie el psihoterapeutic sau medicamentos, trebuie să fie unul personalizat.
Persoanele care suferă de anxietate și tulburare de panică sunt expuse la riscul de a ajunge să consume cu regularitate alcool sau substanțe (calmante, droguri, marijuana) și astfel să dezvolte dependențe.
De exemplu, o persoană perfecționistă, dornică de a obține apreciere și succes, dar care suferă de anxietate extremă atunci când trebuie să vorbească cu cineva sau face atacuri de panică ori de câte ori are de făcut o prezentare, descoperă într-o zi că un pahar de vin băut la masa de prânz sau de seară o ajută să fie mai relaxată, mai disponibilă pentru cei din jur sau să iasă din starea de panică. Încet, încet nu trece seară sau zi și acest fals prieten se inserează în viața ei, ajutându-o să trecă peste anxietate, depresie sau diverse alte stări.
În România se vorbește prea puțin despre asta și mai ales în cazul femeilor, care trebuie să facă față presiunii de a le face bine pe toate și rușinii asociate cu ideea de consum regulat de alcool. O femeie care bea are o imagine urâtă, zice societatea, de parcă un bărbat care bea este un heruvim. Asta le obligă cumva să se ascundă, să nu ceară ajutor și problemele se înrăutățesc.
Psihoterapia este foarte eficientă în tratarea atacurilor de panică
Prin urmare, avem nevoie să ne iubim pe noi înșine suficient încât să avem grijă de noi și să cerem ajutor de specialitate atunci când este nevoie. Unele metode de psihoterapie sunt mult mai eficace decât altele. Două dintre ele sunte Terapia Strategică și Terapia Cognitiv Comportamentală. În ambele orientări există protocoale clare și tehnici țintite a căror eficiență a fost dovedită în timp.
Poți lupta cu anxietatea și poți preveni recăderile dacă te centrezi pe păstrarea unui echilibru și pe alimentarea rezervorului personal, acordându-ți atenție pe mai multe planuri: social, fizic, emoțional, mental și spiritual.
Pe plan social e important să te conectezi cu oameni alături de care te simți confortabil și care vor să fie cu tine. În schimb, este important să renunți la persoanele toxice care îți hrănesc stima scăzută de sine, fricile și care ajung să te abuzeze.
Preocuparea excesivă și presiunea referitoare la imaginea publică sunt o sursă puternică de anxietate, deci ele trebuie gestionate corespunzător.
Faptul că îi putem schimba pe ceilalți sau că celălalt (partener, coleg etc.) ar trebui să îți umple toate golurile emoționale și să vindece rana de abandon, este doar o iluzie.
Pentru corpul fizic este esențial să ai o alimentație sănătoasă, o hidratare corespunzătoare, să eviți excesul de cofeină, teină și alte substanțe psihostimulante. Exercițiu fizic este puternic încurajat, în special cel de tip cardiovascular, pentru a te obișnui cu reacțiile organismului în condiții de efort susținut, similare cu cele din atacul de panică. Yoga te ajută, de asemenea, pentru deprinderea unei respirații abdominale, concentrarea pe respirație și modificarea senzațiilor prin modificarea posturilor.
Pentru planul mental sunt importante identificarea tiparelor de gândire care duc la interpretări eronate și catastrofale ale realității, contestarea lor și înlocuirea cu o evaluare mai realistă a situației, cu reîncadrarea (de ex. bătăile inimii mai puternice înseamnă că sângele este pompat în corp, deci ai energie.)
Recomand distanțarea de curentul gândirii pozitive și al ochelarilor roz cu unicorni și adoptarea unei gândiri realiste, bazate pe interpretarea cât mai obiectivă a situației, credința că orice problemă are o soluție și că ființa umană are resurse nebănuite în gestionarea situațiilor cu care se confruntă.
Pentru planul emoțional este important să îți dai permisiunea de a simți toate emoțiile, fie pozitive, fie negative, de a le conștientiza și numi și de a le lăsa să existe în corpul tău. Asta înseamnă să simți inclusiv frica, anxietatea, tristețea, să stai cu ele și să le gestionezi într-un mod sănătos.
În ceea ce privește planul spiritual, nu am în vedere neapărat o practică religioasă – cu toate că unele ne pot ajuta câtă vreme nu sunt duse la extrem și nu constituie în sine o sursă de presiune și anxietate – ci mă refer la faptul că suntem ființe spirituale, cu nevoia luării în considerare a lucrurilor din afara noastră. Atunci când petrecem timp în natură și ne minunăm în fața frumuseților ei, când medităm, când ne gândim la condiția noastră umană, la infinitatea lumii, punem lucrurile într-o perspectivă mai largă, care ne ajută să nu mai fim atât de anxioși. Privind lucrurile astfel, ajungem să nu ne mai facem griji pentru lucruri mărunte, neimportante, să nu ne mai fie frica în fața diverselor provocări, astfel încât îngrijorările permanente se pot diminua sau pot dispărea definitiv.
Nu uita că atacurile de panică sunt experimentate de foarte mulți oameni și nu sunt semnul a ceva îngrozitor. Tulburarea de panică oricât de severă și uneori dizabilitantă ar fi, este ceva tratabil. Cu terapia adecvată poate fi depășită și ne putem trăi viața fără frici.
Dacă simți că spaima îți stăpânește rațiunea, poți urma instrucțiunile acestui scurt ghid pentru supravițuirea unui atac de panică.
Sursă foto: Shutterstock
Ultima modificare noiembrie 11, 2022 3:13 pm