Nu toate femeile au orgasm "la comandă".Doar 70-80% (în funcţie de studiul pe care îl citeşti), au orgasm prin simpla penetrare vaginală - restul au nevoie de stimulare clitoridiană sau de o poziţie specială - iar 10-15% nu au făcut niciodată cunostinţă cu Marele O. Unele nu au avut norocul să-şi găsească partenerul potrivit sau nu au experimentat îndeajuns, dar altele pur şi simplu nu sunt capabile să atingă orgasmul, indiferent de partener, poziţie sau tipul de stimulare. Lipsa orgasmului, în ciuda stimulării suficiente, se numeşte, în termeni medicali, anorgasmie şi poate avea cauze fizice, psihice sau afective.Vorbim de anorgasmie la femeile care nu pot atinge deloc orgasmul, la cele care îl ating cu greutate, dar şi la cele care nu îl resimt cu intensitatea normală. Care ar fi intensitatea normală e foarte greu de spus. Depinde de la o femeie la alta. În general, orgasmul este descris ca o plăcere fizică intensă, însotiţa de contracţii involuntare ale muşchilor de la nivelul planşeului pelvin. Dar orgasmul nu este întotdeauna ca în filme, puternic şi dătător de ţipete. Diferă de la o femeie la alta şi de la un act sexual la altul. Intensitatea " normală" a unui orgasm este aceea care te mulţumeşte pe tine. Chiar dacă nu îl resimţi ca pe un foc de artificii, atâta timp cât eşti mulţumită, nu ai nicio problemă. În schimb, dacă te deranjează lipsa orgasmelor sau nivelul lor de intensitate, este posibil să suferi de anorgasmie.Cel mai adesea, anorgasmia este situaţională, asta însemnând că nu poţi atinge orgasmul decât în anumite situaţii, de exemplu prin stimulare clitoridiană. Celelalte tipuri sunt anorgasmia primară ( dacă nu ai avut niciodată orgasm) şi secundară (dacă ai avut în trecut).De ce unora li se întâmplă asta şi altora nu? Aici sunt multe de spus. Anorgasmia secundară poate să aibă cauze fizice. Unele boli, tratamente şi intervenţii medicale îţi pot " răpi" capacitatea de a atinge orgasmul. Aşa se întâmplă cu femeile care suferă de diabet, iau antihistaminice, antidepresive sau au suferit intervenţii chirurgicale ginecologice. Procesul natural de îmbătrânire produce schimbări anatomice, hormonale şi neurologice care impiedică orgasmul. La femei, trecerea către menopauză are adesea acest efect.Anorgasmia primară poate avea multe cauze, inclusiv de ordin fizic, însă, cel mai adesea, de vina sunt problemele psihologice. Aici intră stresul post-traumatic, anxietatea, depresia, dar şi problemele mult mai banale precum stresul de zi cu zi, ruşinea, vina, constrângerile religioase, teama de eşec. Un factor important este şi relaţia cu partenerul de cuplu. Orgasmul poate să lipsească atunci când între voi sunt conflicte nerezolvate, nu există comunicare sau înţelegere.Dacă bănuieşti că ai suferi de anorgasmie şi nu găseşti nicio cauză evidentă, singurul ajutor ţi-l poate oferi medicul. Uşor de zis, greu de făcut... Abia dacă mergem la medic pentru analizele de rutină, darămite pentru o problemă atât de jenantă cum este anorgasmia. Ei bine, dacă vrei să se rezolve, nu ai altă şansă. Este posibil ca problema ta să fie de ordin fizic şi atunci nu poţi face nimic singură. Fiecare hotârâşte dacă poate sau nu să lase ruşinea deoparte de dragul unei vieţi sexuale împlinite.Tratamentul anorgasmiei ar trebui să înceapă cu o anamneză, din care medicul îţi va da seama dacă nu cumva de vină este o boală, un tratament sau o intervenţie chirurgicală suferită în trecut. Urmează un control general şi ginecologic care vor caută cauzele fizice. În funcţie de ce se descoperă, se aplică şi tratamentul corespunzător. Tratamentul bolii de bază ar trebui să pună capăt problemelor sexuale.Dacă medicul nu găseşte nimic în neregulă din punct de vedere fizic, următorul pas este vizita la psiholog. Încă un sfat greu de pus în practică. Din nou, fiecare decide dacă o viaţă sexuală fericită merită " sacrificiul" de a discuta probleme intime cu un străin. Însă trebuie să reţii că psihologul cu asta se ocupă. Cu siguranţă a văzut şi auzit mai multe decât îţi imaginezi şi probabil că anorgasmia este una din problemele cele mai puţin ruşinoase pe care le-a întâlnit. Terapia sexuală sau psihoterapia te vor ajuta să conştientizezi problemele din cuplu, să găseşti o cale de a le rezolva, dar şi să-ţi înţelegi mai bine corpul. Singura condiţie: să ai curajul de a te adresa specialiştilor.