Pentru fetele care suferă de anorexie nervoasă, o siluetă cât mai subţire este scopul suprem, iar singura modalitate de a-l atinge este foamea. Când ţi-e foame... ... ştii sigur că faci ceea ce trebuie. "Pune în farfurie piper, multă sare sau chiar detergent şi parfum. Astfel nu vei mai putea să mănânci, chiar dacă ai vrea", "Bucură-te de foamea pe care o simţi. Dacă nu ţi-e foame înseamnă că nu faci ce trebuie. Foamea nu este duşmanul tău." Pro-ana, sfaturi pentru anorexiceAcestea sunt numai câteva dintre sfaturile pe care le-am găsit pe un site "pro-ana" - pro-anorexie - care încurajează adolescentele să devină anorexice şi le oferă sfaturi pentru a evita mâncarea. În ultimii ani, odată cu apariţia blogurilor şi a reţelelor sociale, astfel de site-uri nu mai reprezintă o noutate. În jurul lor se crează comunităţi puternice, formate din fete care împărtăşesc aceeaşi pasiune: un trup cât mai zvelt întreţinut prin înfometare. Pentru ele "ana" nu este o boală, ci un mod de viaţă sau chiar o prietenă care nu te lasă la greu. Pe stradă, la şcoală, în magazine, ele se recunosc printr-o brăţară roşie, care le include într-o comunitate şi le dă puterea de a rezista tentaţiilor culinare. Această putere vine şi din poze sau filme pe care ele le catalogheaza drept "thinspiration" sau "thinspo". Când vezi imagini cu siluete perfecte, îţi aminteşti care este scopul tău, iar foamea este mai uşor de suportat. Ce este anorexiaAnorexia nervoasă este o boală mintală din categoria tulburărilor de alimentaţie, care se manifestă prin refuzul de a mânca, cauzat de nevoia de a avea un corp perfect, cât mai suplu. Nu este o boală nouă - unul din primele cazuri cunoscute datează din 1870 - dar în ultimii ani numărul de bolnavi a crescut. Conform Wikipedia, anual sunt diagnosticate între 8 şi 13 cazuri la 100.000 de oameni. Adolescentele până în 18 ani reprezintă 40% din cazuri. 90% din bolnavi sunt femei. Acestea sunt extrem de speriate să nu se îngraşe, iar imaginea propriului corp este distorsionată. Dr. Oana Maria Popescu, manager PshihoBlue Timişoara, ne spune că creierul nostru are capacitatea de a interpreta şi aprecia în mod corect care e greutatea corporală, deci când ne uităm în oglindă ne dăm seama dacă suntem slabi sau graşi. "La persoanele suferind de anorexie nervoasă acest mecanism este dereglat: persoana se priveşte în oglindă şi îşi vede corpul altfel decat este în realitate. Se teme să un devină obeză, chiar şi în condiţiile în care este foarte slabă, sau este foarte preocupată de anumite părţi ale corpului, cum sunt abdomenul, fesele şi coapsele", explică psihoterapeutul. Care sunt cauzele anorexiei"Stima de sine a persoanelor cu anorexie depinde în foarte mare măsură de conformaţia şi greutatea corpului, ele văzând pierderea în greutate ca pe un semn de autodisciplină şi considerând că creşterea în greutate este un eşec al autocontrolului."De unde porneşte totul este uşor de imaginat: "Societatea actuală care mediatizează siluete foarte slabe contribuie la declanşarea afecţiunii, idealul în societăţile vestice, mai ales la femei, fiind acela de a avea un corp cât mai gracil", spune dr. Popescu. Acesta este, am putea spune, factorul sociocultural.Dar se bănuieşte că ar exista şi unul biologic. Cercetarile din ultimii ani au arătat că anumite femei sunt predispuse acestei boli. Teoria a fost confirmată de studiile pe gemeni. Pe de altă parte, există şi un factor psihologic. Cei care suferă de anorexie au anumite trăsături care contribuie la declanşarea bolii: o personalitate obsesiv-compulsivă şi o tendinţă către perfecţionism care îi ajută să ţină diete stricte, ignorând foamea. Interesant este că şi bărbaţii pot avea anorexie, chiar dacă, în cazul lor, presiunea de a arăta bine nu este chiar atât de mare. În general, spune dr. Oana Maria Popescu, bărbaţii îşi doresc un corp cât mai atletic, şi pe lângă înfometare apelează la exerciţii fizice compulsive şi exagerate. Este vorba de ceea ce psihologii numesc anorexia atletică.Cum se tratează anorexiaFiind o boală mintală, anorexia se vindecă prin tratament psihiatric şi psihoterapie. "Medicul de familie poate îndruma pacientele către psihiatru sau psihoterapeut pentru a demara tratamentul. În multe situaţii este utilă psihoterapia familială în paralel cu psihoterapia individuală, uneori în conjuncţie cu tratamentul medicamentos," ne informează managerul PsihoBlue. "Însă cea mai mare problemă este aceea că pacientele care suferă de anorexie nervoasă nu doresc să urmeze nici un tratament şi familia este în general cea care apelează la medic." În cazurile în care familia poate depista o problemă, am adăuga noi, pentru că anorexicele se pricep de minune să se ascunda, mai ales astăzi, când au la îndemână site-uri pe care sunt învăţate cum să evite mesele în familie, cum să dea impresia că mănâncă sau unde să ascundă mâncarea neconsumată.Dar înainte de a ajunge la psihiatru sau la psiholog, ar putea fi nevoie de tratamentul complicaţiilor medicale, care sunt frecvente, după spusele dr. Popescu. Ar fi imposibil ca perioadele de înfometare să nu lase urme asupra corpului, iar lista acestora este foarte lungă: anemie, probleme cardiace, pierderea masei osoase, menstre neregulate sau absente, constipaţie, balonare, greaţă, insuficienţă renală, deshidratare gravă. Lipsa nutrienţilor poate să afecteze toate organele corpului, care până la urmă vor înceta să mai funcţioneze. Fără tratament, deznodământul este unul singur: moartea. "De multe ori este necesară spitalizarea. După perioada de spitalizare se continuă cu tratament psihiatric şi psihoterapie", explică specialistul. Anorexia se poate preveniAnorexia nu este imposibil de tratat. Dar drumul până la recuperarea totală este lung şi anevoios. Desigur, cel mai bine ar fi să nu se ajungă la această situaţie. Dacă societatea şi valorile ei nu se vor schimba curând, tot ce ne rămâne este să ne preocupăm, fiecare, de sănătatea celor mai tineri. Dr. Oana Maria Popescu crede că educaţia primită în familie ar trebui să pună în valoare trăsături ce nu ţin de aspectul fizic. "Stima de sine crescută nu se asociază niciodată cu tulburările de comportament alimentar", precizează specialistul.Anorexia le dă fetelor impresia că-şi pot controla viaţa, le face să se simtă stăpâne pe viaţa lor, aşa că boala apare adesea la tinerele care sunt controlate prea strict de părinţi. Nu în ultimul rând, atitudinea familiei faţă de mâncare şi greutatea corporală are o influenţă mare asupra adolescentelor. "Daca fetiţa îşi vede mama preocupată în permanenţă de greutatea corporală va prelua probabil o parte din acest comportament", ne avertizează psihologul. Asta nu înseamnă că greutatea nu ar trebui să ne preocupe - să nu uităm că de ea depinde sănătatea noastră - însă nu trebuie să facem din asta o obsesie, ci să găsim modalităţi sănătoase de a ţine sub control. Iar dacă eşti mamă şi ai o problemă legată de greutate şi alimentaţie, caută să nu-i transmiţi fetei tale anxietatea ta. Ca adult, ştii cum să te controlezi şi cunoşti importanţa sănătăţii. Adolescentele, în schimb, nu au cumpătarea noastră şi vor căuta să-şi atingă scopul - silueta perfectă - prin orice mijloace. Vedete care au suferit de anorexieAnorexia este o boală care nu le ocoleşte nici pe cele faimoase şi bogate. Calista Flockhart, actriţa din "Ally McBeal", a negat mult timp că ar suferi de anorexie, dar până la urmă a recunoscut că programul haotic de pe platourile de filmare şi teama că viaţa ei va fi prea goală după finalul serialului au făcut-o să se înfometeze şi să facă exerciţii extenuante.Se pare că anorexia era ceva normal pe platourile de filmare de la "Ally McBeal". Portia de Rossi, a avut aceeaşi problemă, încă din adolescenţă, dar aceasta s-a agravat când lucra la serial. A ajutat-o să-şi revină partenera ei de viaţă, Ellen DeGeneres, care este mai relaxată în privinţa siluetei. Courtney Thorne-Smith, colega de platou cu cele două a părăsit serialul tocmai pentru a se putea trata de anorexie. Ea a declarat că presiunea de a fi slabă era uriaşă. Ca dovadă că media are un rol important în instalarea anorexiei, Christina Ricci a recunoscut că a devenit anorexică după ce a văzut un film pe acest subiect. De acolo a învăţat ce înseamnă anorexia şi cum te poţi ascunde de familie. Mary-Kate, una dintre gemenele Olsen, a negat luni de zile că ar suferi de anorexie, însă până la urmă s-a internat într-o clinică specializată. Când s-a considerat vindecată a donat toate hainele care îi deveniseră prea mici. Multe vedete au spus că au suferit de anorexie în adolescenţă, înainte de a deveni faimoase. Este cazul lui Alanis Morisette, care a fost anorexică de la 14 până la 18 ani, şi al lui Felicity Hoffman, care s-a vindecat când a împlinit 20 de ani. Foto: Hepta