Mersul la controale periodice a devenit un soi de trend. Află unde începe moda şi unde se termină frica de boală. Iată ce analize trebuie să faci periodic!
Mai întâi au fost companiile private, care au oferit angajaţilor posibilitatea de a merge la medic, în policlinici private. Apoi, au apărut celebrele taloane de analize „prescrise” de ministrul sănătăţii. Cozile la medic, fie că e vorba de sistemul public sau de cel privat, de România, Uganda sau Statele Unite, n-au făcut decât să se îngroaşe, de la an la an, iar programările telefonice pentru un consult oarecare să devină din ce în ce mai îndepărtate calendaristic! Policlinicile se îmbogăţesc, fără nicio legătură cu sănătatea ta.
Tu ce fel de pacient eşti?
Cu nuanţele de rigoare, în privinţa relaţiei lor cu medicina, oamenii pot fi împărţiţi în două categorii: cei care nu merg niciodată la doctor, nu iau niciun fel de pastilă şi duc bolile „pe picioare” şi extrema cealaltă – cei care, îşi fac toate analizele imaginabile, care ştiu tot ce mişcă în domeniu, unde e mai ieftină tomografia computerizată sau câte feluri de endoscopii se pot face. Adevărul este că nu există analize „mărime universală”, care să se potrivească oricui. Chiar şi în privinţa controalelor medicale periodice, explorările la care ar trebui să te supui e bine să fie „croite” pe măsurile tale, şi numai ale tale.
Din cap pân-n picioare!
Dacă îţi închipui că un set complet de analize costisitoare, efectuate la cel mai scump laborator din oraş, te scapă de orice grijă, te înşeli. Păi atunci, dacă nu e bine aşa, vei spune tu – de ce le face toată lumea? Explicaţia e foarte simplă: aduc foarte mulţi bani! Banii cheltuiţi fără rost de către oamenii sănătoşi întrec cu mult suma care ar fi necesară sistemului medical pentru a-i trata pe cei cu adevărat bolnavi.
Şi totuşi e mai uşor să previi decât să vindeci, deci trebuie să faci nişte analize. Până vom avea rezultate şi recomandări pertinente în urma „cuponiadei româneşti”, îţi recomand să te ghidezi după setul american de teste de screening general-valabile: controlul tensiunii, al colesteroului, mamografia, testul Papanicolau, controlul vederii, al auzului şi măsurarea riscului de cancer colorectal. Alte analize a căror utilitate este încă disputată – ca metode de depistare precoce – sunt măsurarea tensiunii intraoculare (diagnostiul glaucomului); glicemia (diagnosticul diabetului zaharat); nivelul hormonilor tiroidieni (diagnosticul disfuncţiilor acestei glande); şi măsurarea densităţii osoase.
Chiar şi frecvenţa analizelor utile (gen Papanicolau sau mamografia) trebuie adaptată la vârsta şi starea ta de sănătate. De exemplu, dacă faci teste Papanicolau an de an, timp de trei-patru ani şi toate sunt negative, e OK să le răreşti şi să faci o examinare o dată la trei-cinci ani. La fel şi cu mamografia: e adevărat că frecvenţa cancerului de sân creşte abrupt odată cu vârsta, dar, între 40 şi 50 de ani se înregistrează cele mai multe rezultate fals pozitive: cât stres emoţional pentru zeci de mii de femei…
Ce să reţii: medicina modernă a ajuns la concluzia că metodele simple, de bun-simţ, sunt adesea mai eficiente decât multe teste computerizate, costisitoare, de ultimă generaţie.