Alăptarea în public a devenit unul dintre cele mai discutate și mai disputate subiecte ale momentului. UNICA a luat legătura cu Miruna Ioani, autoarea blogului www.siblondelegandesc.ro, cea care a pornit această campanie în urmă cu aproximativ un an. Astăzi, Miruna dă publicității în exclusivitate pe UNICA o scrisoare deschisă prin care ea își explică și motivează acțiunile. Te invităm și pe tine să susții alăptarea în public inclusiv prin schimbarea fotografiei de profil pe Facebook cu cea creată de special în acest scop.
Scrisoare deschisă de la primul om care-a propus o lege pentru alăptarea în public
Dragi doamne și domni,
Presa de scandal a publicat poze cu o mamă care-și alăpta fetița în autobuz. Titlul articolului era „scene ireale în RATB. O femeie și-a alăptat copilul fără pic de jenă, în fața tuturor călătorilor”. Și continua să vorbească despre scenele șocante și cum s-au simțit pensionarii lezați de gestul femeii. Mi s-a părut ireal. Sunt sigură că în Evul Mediu femeile care își alăptau copiii nu erau arătate cu degetul așa.
Asta se întâmpla anul trecut pe vremea asta, când inițiam pe blogul meu, siblondelegandesc.ro, o petiție online pentru legea alăptatului în public. Nu era o idee care-mi venise peste noapte, ci era o consecință firească a acestor întâmplări. Fiindcă atunci când o mamă este umilită în mod public fiindcă își alăptează copilul, altă mamă nu poate rămâne cu mâinile în sân.
Nu este o discuție despre sâni,
ci este o discuție despre bebeluși
Plus că au mai fost situații. De exemplu, când o altă femeie din Cluj-Napoca, la o nuntă, a ieșit în holul hotelului să-și alăpteze copilul. Angajații au izgonit-o, fiindcă i-ar ”deranja” pe ceilalți clienți și au poftit-o afară, sub amenințarea oamenilor de pază. Mama respectivă a scris pe facebook despre ce a pățit, postarea s-a viralizat și internetul a luat foc. Ca urmare, mamele au bombardat pagina hotelului respectiv cu review-uri negative, vreo 600 în primele câteva ore. Plus, deja plănuiau și un protest public, în fața hotelului. Atunci mi-a venit ideea cu legea! Le-am zis, haideți să le arătăm că suntem niște doamne. Haideți să facem ceva cu adevărat util, să cerem o lege care să ne apere în România, nu să mergem noi cu copiii agățați de gât să ne apărăm drepturile.
Vedeți, aceasta nu este o discuție despre femei și sâni, ci este o discuție despre bebeluși.
Și dreptul lor la hrană.
Un bebeluș plânge de foame, de sete sau de frig sau poate de dor de mamă. Mai ales în primele sale luni de viață, sânul e soluția celor mai multe probleme ale lui. Un bebeluș nu plânge de răutate, în primele 6 luni nici nu există răsfăț. Ci doar nevoi neîndeplinite. Și atunci, nu îi putem cere unui nou-născut când plânge, ia taci cu mama, că în 10 minute ajungem acasă și-ți dau să mănânci, nu carecumva să se simtă lezat vreun pensionar din apropiere.
N-am auzit ca vreo mamă să fie sancționată că-și lovește copilul într-un autobuz!
N-am auzit ca vreo mamă să fie sancționată că-și lovește copilul într-un autobuz. Nici de vreuna să fie dată afară fiindcă își pedepsește copilul în incinta vreunui hotel (deși există studii clare care arată că nu sunt benefice pentru dezvoltarea lui). Însă, când o mamă își alăptează puiul într-un loc public, ea este arătată cu degetul, criticată deschis în presă ori scoasă afară de oamenii de pază. Înțelegeți de ce trebuia să reacționez. Atât eu, cât mai ales toți cei care au sprijinit această idee. Nu inventam oricum apa caldă, legea aceasta există deja în alte țări (49 dintre statele americane, Franța, Spania, Anglia, Suedia etc). Eu știam precis de cea din Anglia, unde am locuit câțiva ani și unde l-am și născut pe fiul meu. Inițiativa s-a bucurat de sprijinul multor bloggerițe-mame foarte cunoscute, subiectul a fost preluat în presa scrisă și tv. Petiția a strâns în scurt timp mii de semnături.
Scopul de atunci a fost dublu: pe de o parte să popularizăm subiectul atât de mult încât să atragem atenția cuiva cu putere politică pentru a scrie proiectul de lege, pe de altă parte să viralizăm subiectul, să ajungă la cât mai multe mame. Știți câte femei mi-au scris pe blog și pe facebook că îmi mulțumesc pentru implicare? Că le-au dat soților să citească articole ca să nu le mai certe când nu lasă bebelușii să plângă în parc? Prea multe, pe cuvânt.
Poate veți spune că țara are probleme mai importante pe cap la ora asta și nu v-aș putea contrazice. Dar, haideți totuși să începem de undeva. Nu cred că, dacă nu putem duce copilul la mare, de exemplu, e o scuză bună să nu-l scoatem nici în parc.
Poate veți spune că nu e interzis alăptatul în public, deci de ce mai discutăm. Tocmai pentru ca oameni ca jurnaliștii care au publicat pozele sau cei ca angajații respectivului hotel să nu poată trece nepedepsiți cu legea și cu amenda de bani.
Poate veți spune că dumneavoastră nu ați pățit niciodată și nici nu ați auzit de așa ceva, deci probabil că e vorba de niște excepții. Exemplul individual nu e regulă într-o societate. Nici tumorile cerebrale nu sunt frecvente, și totuși avem spitale să le tratăm.
Poate veți spune că e ceva atât de normal încât nici nu merită dezbatere. Dar și să ”nu furi” e ceva normal, și totuși există legi pentru asta.
La un an de la demararea campaniei, a venit vestea cea mare: un deputat a răspuns inițiativei mele și va depune proiectul de lege. Ceea ce mă bucură nespus, dar mă și sperie la fel de tare. Fiindcă îmi dau seama că încă suntem la început. Că luptăm pentru normalitate. Mi se pare trist că e nevoie să explic motivele pentru care nu e nimic greșit la o mamă care-și hrănește puiul indiferent unde și cum, însă îmi amintesc că au mai fost alții care-au dus lupte mai grele pentru ca eu să am dreptul să îi contrazic. Mi se pare grozav faptul că mamele sunt foarte unite, că au atâta susținere din partea partenerilor lor, simt că tot mai multe își doresc să alăpteze, că se informează din surse verificate și că își alăptează copilul unde vrea el. Îmi doresc ca legea să fie votată, iar pentru acest lucru vă rog să vă arătați susținerea cum puteți. Scrieți despre asta pe bloguri, pe facebook, distribuiți materialele cu care rezonați. Să se vadă o mișcare în masă. Și domnii parlamentari sunt părinți, deci n-au cum să nu rezoneze cu noi. Fiindcă nu e o lege despre politică și nici despre bani. E despre copii.
Sursa foto: arhiva personală
Ultima modificare august 9, 2017 1:25 pm