O bună parte din oprobriul public revărsat asupra mamelor adepte ale hrănirii bebelușului la sân indiferent de locul în care se află vine se pare din aversiunea față de alăptare în general. Pentru a ne lămuri asupra acestui aspect, Unica a stat de vorbă cu dr Raluca Teodosiu, medic primar neonatolog.
Nașterea unui copil e un eveniment extraordinar în viața fiecărei mame, eveniment urmat după aceea de o așa-numită ”oră magică”, pe care, dacă mama și copilul sunt sănătoși, ar trebui s-o petreacă împreună, în contact apropiat, piele pe piele. Astfel, bebelușul va lua contact cu bacteriile mamei și își va popula pielea și tubul digestiv cu bacterii benefice, ”din familie”, va suge primele picături de lapte, plin de anticorpi și de alte substanțe care să-l întărească și să-l facă mare, iar legătura dintre cei doi va fi nu doar de ordin fizic, cât și psihoemoțional. Este momentul în care mama învață să-și hrănească pruncul, iar medicul neonatolog și asistentele din maternitate îi pot oferi toate informațiile de care are nevoie. Medicul neonatolog Raluca Teodosiu ne oferă mai multe detalii despre acest subiect.
Care sunt recomandările generale referitoare la alăptare pe care le primesc proaspetele mame în maternitate?
Se merge din ce în ce mai mult către alăptare la cerere și alăptat exclusiv. În acest moment, nu se mai recomandă nici glucoză, nici lapte praf, nici orice altceva. Alăptarea se face fără ore fixe, fără program, zi și noapte, ori de câte ori o cere copilul. Alăptarea trebuie să fie cât mai precoce, chiar imediat după naștere dacă se poate. Fiecare mamă trebuie să știe că aceste reguli se aplică doar bebelușilor la termen, fără probleme de sănătate.
Există un consens în această privință? Se primesc recomandări unitare peste tot? Sau este la latitudinea fiecărui neonatolog sau moașă?
Consens există, personalul din maternități (de stat sau private) știe foarte bine cum să procedeze. Problema e că nu se poate aplica integral din variate motive – fie din cauza personalului medical insuficient din maternități, fie din cauza inexistenței sistemului ”room-in” (mama și bebelușul în aceeași cameră) în unele maternități (de exemplu, Maternitatea Giulești și, parțial, Maternitatea Filantropia, ambele din București).
Când a apărut curentul alăptării la cerere și prin ce este mai bun sau mai rău față de alăptatul la ore fixe?
Nu știu exact când a apărut alăptarea la cerere, ea există deja de peste 30 de ani în România. Ce e important în privința acestei metode este ca mamele să înțeleagă principiul ”cerere-ofertă” – cu cât bebelușul suge mai des, cu atât mama va avea mai mult lapte, deoarece suptul declanșează o întreagă cascadă hormonală, care determină în final secreția laptelui.
În ce măsură afectează oferirea ocazională a unei mese în biberon asupra nou-născutului? Dar asupra lactației mamei?
Oferirea ocazională a unui biberon cu lapte, atunci când exista motive pentru aceasta, nu influențează negativ capacitatea bebelușului de a suge la sân.
Există riscuri legate de sănătate ale alăptării în public? Igienă insuficientă, de exemplu?
Sânul mamei e curat (presupunem că mama face duș, nu?), mama nu are nevoie să se spele pe sâni de fiecare dată când alăptează. Are și ea anticorpii ei. Nu există riscuri legate de sănătate atâta timp cât se respectă de către mamă regula spălării mâinilor. Riscuri ar putea apărea cel mult atunci când în jurul nostru există persoane cu educație precară. Altfel, alăptarea în public este o metodă bună de a liniști copilul.
Ce ați sfătui o mamă care se teme de greutățile alăptării: modificarea aspectului sânului, rănile și durerile la alăptat, riscul de mastită, trezitul frecvent etc.?
În primul rând aș sfătui-o să caute consiliere referitoare la alăptare înainte de naștere, pentru a se obișnui după aceea mai ușor. Apoi i-aș recomanda să aibă răbdare, pentru că pentru fiecare problemă în parte există metode de prevenire și de rezolvare, atunci când beneficiezi de ajutor și consiliere adecvate.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Elena Gheorghe susține alăptarea în public