Te simţi fără putere, eşti tot timpul nervoasă şi agitată? Ai slăbit considerabil, chiar dacă pofta de mâncare ţi-e neschimbată?
Consultă urgent un medic,pentru că este posibil ca tiroida ta să nu mai funcţioneze normal.
Hipertiroidismul este o afecţiune, generată de producerea excesivă de hormoni tiroidieni. Funcţionarea glandei este afectată de schimbările care se produc în organismul feminin pe parcursul vieţii (maturitate sexuală, graviditate, menopauză). De aceea, dereglările glandei tiroide sunt mult mai frecvente la femei decât la bărbaţi.
Ce manifestări are boala
Hipertiroidismul se manifestă sub mai multe forme:
– hipertiroidismul propriu-zis, caracterizat prin guşă şi tireotoxicoză (intoxicarea organismului cu hormoni tiroidieni);
– boala Basedow-Graves, caracterizată prin guşă, tireotoxicoză şi proeminenţa globilor oculari (exoftalmie);
– adenomul toxic, caracterizat prin noduli tiroidieni şi tireotoxicoză, dar fără exoftalmie.
Boala debutează brusc, cu simptome de astenie, insomnie şi nervozitate. Pe măsură ce evoluează, apar şi simptome mai specifice, precum scăderea rapidă şi însemnată în greutate (10-20 kg în câteva luni), în ciuda poftei de mâncare exagerate. De asemenea, apar tremurăturile vizibile ale extremităţilor, intoleranţa la căldură, însoţită de transpiraţie abundentă.
Ce analize poţi să faci
Diagnosticul diferitelor forme de hipertiroidism se stabileşte în funcţie de simptomele descrise de pacient şi de rezultatele obţinute în urma unor probe de laborator. Principalele metode de investigare a funcţiilor tiroidiene sunt: metabolismul bazal, iodemia, iodocaptarea.
Determinarea metabolismului bazal constă în măsurarea consumului de oxigen în condiţii bazale, de repaus al organismului. În cazul unei hiperfuncţii tiroidiene, consumul de oxigen este crescut, ducând la ridicarea nivelului metabolismului bazal. Pentru efectuarea acestui test, bolnavul trebuie să se pregătească astfel: cu o seară înainte nu depune efort şi nu consumă proteine şi grăsimi. Acest examen se face dimineaţa, pe stomacul gol.
Iodemia se stabileşte prin determinarea a nivelulului iodului plasmatic legat de proteine. Valorile normale sunt cuprinse între 4-8 mg/100 ml. Rezultatele testului pot fi însă uşor influenţate dacă bolnavul a luat cu o lună înainte medicamente care conţin iod, dacă a făcut vreo radiografie sau a intrat în orice alt fel în contact cu iodul.
Iodocaptarea utilizează testul captării de către tiroidă a unor izotopi de iod, substanţa radioactivă fiind administrată pe cale orală. Rezultatele se citesc după două sau după 24 de ore. În caz de hipertiroidism, iodocaptura are valori ridicate.
Persoanele hipertiroidiene trebuie ferite de emoţiile puternice, având nevoie de linişte şi de odihnă.
În ce constă tratamentul
Există trei tipuri de tratament: medicamentos, cu iod radioactiv şi chirurgical.
Tratamentul medicamentos constă în administrarea unei soluţii de amestec de iodură de potasiu şi de iod sau de antitiroidiene de sinteză. Acest tip de tratament este prescris mai ales celor cu guşă mică ori cu intoxicare uşoară cu hormoni tiroidieni.
Tratamentul cu antitiroidieni prezintă însă câteva dezavantaje: se administrează o perioadă îndelungată (1-2 ani), poate produce reacţii de sensibilizare (febră) şi prezintă riscul creşterii în volum a guşii.
Tratamentul cu iod radioactiv este recomandat mai ales hipertiroidienilor vârstnici. Dozele se fixează în funcţie de mărimea guşii.
Tratamentul chirurgical (tiroidectomia subtotală) este indicat celor care au o guşă de mari dimensiuni sau una nodulară, veche şi care nu mai răspund la tratamentul medicamentos.
Bolnavul are nevoie de un regim de viaţă ordonat
Tratamentul medical dă roade dacă este completat cu un regim alimentar adecvat, constând din mese dese şi uşoare.
De asemenea, bolnavul trebuie ajutat de cei din anturaj să depăşească stările de hipersensibilitate şi de susceptibilitate crescută, cauzate de intoxicaţie cu hormoni tiroidieni.