Apele internaţionale sunt tot mai poluate. Peştii pe care îi mâncăm provin din tot soiul de mări şi oceane şi varietăţile mari sunt tot mai toxice, în fiecare zi. Vezi care sunt cei 4 peşti contaminaţi şi ce să mănânci în locul lor.
1. Nu consuma: Carne de rechin
Rondele de rechin, aripioară de rechin, toate mustesc de toxine din peştii mai mici pe care îi consumă acest prădător marin. În plus, carnea de rechin este adesea toxică şi periculoasă din cauza conţinutului mare de mercur.
Înlocuieşte-l cu: Carne de somon sălbatic de Pacific
Carnea de somon este mult mai sănătoasă decât cea de rechin şi este şi mai gustoasă. Conţine multe substanţe hrănitoare şi cel sălbatic are un gust foarte interesant.
2. Nu consuma: Peşte spadă
Fiind tot un peşte mare, răpitor, apucă să adune cantităţi mari de mercur în carnea lui. Deşi este un peşte exotic şi o delicatesă, nu mai este de mult o opţiune sigură pentru sănătate.
O opţiune ieftină şi foarte hrănitoare, care poate fi preparată în tot felul de salate snătoase, pizza sau sendvişuri gustoase. Sardinele sunt peşti plini de acizi graşi omega 3 şi vitamina D.
3. Nu consuma: Macrou regal (uriaş)
Un alt peşte toxic pentru că mănâncă peşti care mănâncă peşti şi acumulează mercur şi alte toxine în carnea sa fragedă este macroul uriaş, sau regal. Nici macroul mic nu este deosebit de sănătos din acest punct de vedere, dar cel regal, fiind mai mare, are mai mult timp să acumuleze cantităţi mari de mercur toxic pentru oameni.
Nu numai că sunt gustoşi în paste şi salate, dar aceşti peştişori mici şi aromaţi sunt plini de acizi graşi esenţiali omega 3 şi de fier.
4. Nu consuma: Ton
Nu toate tipurile de ton sunt la fel de rele, dar regula de bază este că un peşte mare şi carnivor o să fie întotdeauna mai contaminat cu mercur decât un peşte mic sau un peşte care mănâncă altceva decât alţi peşti.
Tonul Albacore şi friptura de ton sunt printre cele mai puţin recomandate de nutriţionişti.
Înlocuieşte-l cu: Ton în suc propriu la conservă
Pentru acest tip de preparat conservat se folosesc tipuri de ton mai puţin dezvoltate şi puiet, care nu apucă să absoarbă atât de mult mercur în viaţa or.
Şi păstrăvul de râu sau de acvacultură este recomandat de nutriţionişti şi specialiştii în toxicologie, deoarece raportul dintre toxine şi substanţe nutritive este în favoarea noastră.