Viaţa în doi, pe trei voci. Cine intervine în relaţia ta?

16.10.2012, 04:00.

Cine este a treia persoană din cuplul vostru? Există un terţ căruia îi permiteţi să intervină între voi doi? Cât le dăm voie altora să ne sfătuiască şi cât e bine să ascultăm de sfaturile lor?
Când te simţi nedreptăţită de partenerul de cuplu sau dezamăgită de anumite aspecte ale vieţii în doi, cauţi sprijinul celor apropiaţi, fie ei prieteni, fie familie. Tendinţa lor naturală, deoarece ţin la tine, este să te sfătuiască şi să te ajute să iei deciziile potrivite că să-ţi fie bine. Toate bune şi frumoase, dacă nu ne-am lovi de subiectivitatea umană, care distorsionează puternic realitatea.

Punctul tău de vedere

Mai întâi, este vorba de subiectivitatea proprie. Când descrii problemele din cuplu, te pui, fără să vrei uneori, în rolul victimei inocente şi-ţi transformi partenerul în vinovat. Că să susţii acest scenariu, selectezi o parte a detaliilor şi le accentuezi, în timp ce laşi deoparte, cu bună ştiinţă sau fără să-ţi dai seama, alte detalii importante despre propriile greşeli sau despre reproşurile celuilalt la adresa ta. În al doilea rând, este vorba de subiectivitatea prietenilor şi a familiei.
Cuplu: cântă cocoşul sau găina?
Aceştia sunt cu atât mai subiectivi cu cât ţin mai mult la tine. Adeseori, ei vor critica aspru greşelile celuilalt şi te vor sfătui să cauţi o relaţie mai bună. Mai rar, ei sunt subiectivi în defavoarea ta şi te îndeamnă să fii mai tolerantă şi să-ţi dai seama că stă în puterea ta să faci ca relaţia să devină mai armonioasă. În ambele cazuri, au cele mai bune intenţii, însă îşi formează părerile fără să aibă acces la toate detaliile situaţiei dintr-o perspectivă obiectivă.

Punctele lor de vedere

Când situaţiile din viaţa de cuplu se repetă şi tu continui să plângi pe umărul celor apropiaţi, ei ajung să se supere pe tine, fiindcă ai repetat aceleaşi greşeli în cuplu în ciuda sfaturilor pe care ţi le-au dat şi de care tu nu ai ţinut cont. La un moment dat, exasperaţi, s-ar putea să-ţi spună: “De câte ori să-ţi mai spun? La ce te aşteptai?” Această atitudine are două consecinţe: îţi scade stima de sine şi încrederea că în vii-tor ai putea proceda altfel şi că vei fi mai fermă în deciziile legate de schimbare; pe de altă parte, data viitoare când apar nori în cuplu, îţi va fi greu să mai alergi la ei să le plângi pe umăr, ştiind deja că vei întâlni priviri dezaprobatoare. Este posibil chiar să te superi pe cei apropiaţi pentru că nu sunt empatici şi nu te înţeleg, uitând câte ore în şir ţi-au stat alături, ascultându-te cu răbdare în repetate rânduri.
Cum îl convingi că ai dreptate
Este foarte bine să ai prieteni apropiaţi sau fraţi, sau părinţi, care să-ţi ofere un zâmbet şi o încurajare când eşti tristă sau supărată. Este foarte bine să te poţi deschide şi să poţi vorbi cu cei apropiaţi despre problemele personale, fără să abuzezi de atenţia lor. Totuşi, când începi să vorbeşti mai mult cu ei, prietenii sau familia, despre problemele din cuplu decât o faci cu partenerul, e un semn de îngrijorare. Problemele respective nu-şi vor găsi rezolvarea dacă le discuţi la nesfârşit cu altcineva. Nu strică să ai încă o părere, însă apoi, când te-ai calmat, trebuie să te întorci la partenerul tău şi să vorbiţi.

Soluţiile se descoperă în doi

Ori de câte ori unul dintre cei doi parteneri ai unui cuplu comunică mai mult cu o a treia persoană, oricine ar fi ea, indiferent dacă aceasta oferă sau nu sfaturi, putem intui că va urma o perioadă în care cuplul va fi vulnerabil. Pot apărea certuri şi conflicte sau poate să se instaleze răceala emoţională şi indiferenţa. Este esenţial ca cei doi să descopere ce se în-tâmplă şi să ia măsuri până nu este prea târziu. Dacă plutesc nemulţumiri în aer, ele trebuie rostite de ambele părţi. Dacă sunt frici sau nevoi neîmplinite, ele trebuie mărturisite. Dacă ambii parteneri sunt disponibili şi au răbdare cu acest proces, el le va salva relaţia, chiar dacă nu vor găsi soluţii la toate problemele.