Îţi aminteşti când erai la liceu şi aşteptai cu sufletul la gură pauzele?
Sau când chiuleai împreună cu colegii? Ori când te plictiseai la orele de latină sau de chimie? Ce te faci când copilul tău urăşte cartea?
Pune-te în locul lui şi îl vei convinge
Acum, e rândul adolescentului tău să dea bătăi de cap părinţilor. Iar tu, ca mamă, te afli de cealaltă parte a baricadei. „Adrian al meu este un băiat foarte inteligent, dar parcă s-ar ruşina de acest lucru. Prietenii lui «mari şi tari» iau peste picior tot ceea ce înseamnă învăţătură şi asta îl influenţează. Recent, a început să şi chiulească. Nu aş fi aflat asta dacă nu m-aş fi întâlnit întâmplător cu o profesoară de-ale lui. Am rămas mută când m-a întrebat: «Ce se întâmplă cu Adrian, de ce nu mai dă pe la şcoală?» Nu ştiu cum să fac să-l intereseze şcoala, mai ales că nu este prost deloc”, ne scrie Adriana Barbu. Cazul cititoarei noastre nu este izolat. Preocupările elevilor au astăzi din ce în ce mai puţină legătură cu şcoala. Ca să-l întorci pe drumul cel bun, dă dovadă de tact. Pune-ţi întrebarea: „Dacă aş fi copilul meu, cum m-ar putea convinge cineva să învăţ?” În niciun caz recompensele materiale, acestea au efect doar pe termen scurt.
Cine a învăţat şi a ajuns bine?
Mulţi, deşi nu sunt atât de mediatizaţi. Zicala „ai carte, ai parte” este din nou de actualitate. Dar cum să-l convingi şi pe adolescentul tău de asta? Dă exemplul negativ al unor cunoştinţe care nu au terminat o facultate sau nici măcar un liceu şi care acum trăiesc din salarii de mizerie. Sau cel pozitiv al unor prieteni cu studii superioare care au salarii „europene” şi îşi permit să-şi facă toate poftele. Mai poţi juca şi altă carte. Convinge-l că viaţa de student este mult mai interesantă decât cea de licean, că în facultate se leagă prietenii frumoase şi se trăiesc momente de neuitat. Ar fi păcat ca el să muncească dacă ar putea să mai copilărească puţin la facultate. Şi nu trebuie decât să se ţină de şcoală!
Tocilarii nu sunt populari
Nu sunt, dar pot deveni, mai ales după terminarea liceului. Ştii situaţiile acelea de la întâlnirea de zece ani când unele dintre cele mai populare fete din clasă apar mai îmbătrânite decât ar trebui din cauza greutăţilor vieţii, doar pentru că nu au dat importanţă şcolii şi nu s-au realizat financiar? Sau când răţuşca cea urâtă şi tocilară din liceu s-a transformat într-o lebădă? Spunei-o şi copilului tău, mai ales dacă e fată, şi s-ar putea să îl convingă mai mult decât ameninţarea: dacă rămâi corigent, eşti pedepsit! Iar dacă e vorba de un băiat, dă-i exemplul patronilor „imperiului” Google (va şti cu siguranţă despre ce este vorba). Or fi fost ei tocilari în şcoală, dar acum sunt mai cunoscuţi decât multe ţări din lumea asta. Ca să nu mai vorbim de banii lor…
Nici ţie nu îţi plăceau toate, fii sinceră! Înainte de a-i ţine teoria cu note mari la toate materiile, încearcă să te pui în locul lui. Metodele de predare din şcoli sunt uneori mai învechite decât cele ale domnului Trandafir. Iar dacă lui îi place informatica şi matematica, poate că nu va fi la fel de interesat şi de istoria artei. Convinge-l că este important să ia măcar note de trecere şi la cele „plictisitoare”. Şi aminteşte-i că acest „calvar” nu va mai dura după liceu, când îşi va alege singur ce să studieze.
«Am fost la ore, pe cuvântul meu»
Atunci cum de este fruntaşul clasei la absenţe, te întrebi tu? Nu ai cum să controlezi dacă se duce la şcoală sau la barul de lângă ea. Dar poţi să previi acest lucru, lăsându-i o anumită libertate după ore. Nu fi un părinte strict care să-i ceară să ajungă imediat acasă sau să nu-i dea voie la întâlnire. Va simţi o nevoie atât de mare de a se vedea cu prietenii încât va pleca de la şcoală. Mai bine lasă-l să-şi facă plăcerile în timpul liber, dacă îţi promite că se ţine de şcoală şi îşi face şi temele. O noapte la discotecă cu prietenii sau o vacanţă la mare sau la munte nu face niciun rău unui adolescent.