Culmea e ca el nici macar n-o sa se simta vinovat. Din punctul lui de vedere, sunteti chit. El ti-a dat, in schimbul grijii tale afectuoase, prezenta lui, nu? A stat sa „pictezi” pe el chipul lui Fat-Frumos pe care ti-l doreai tu. A fost o „panza” docila, care a rabdat atatea critici si tentative de imbunatatire. Era acolo, chiar daca nu te asculta. Si nu realiza, la randul lui, ca aceea nu era iubire adevarata, ci una conditionata. Adica nu era iubire!
Cat despre tine, cand vei stii ca iubesti cu adevarat? Atunci cand il accepti pe barbatul de langa tine fara sa te straduiesti sa-l schimbi, sa-l controlezi, sa-l faci „sa se potriveasca”. Stii scena de la sfarsitul desenului animat cu Cenusereasa? Una dintre surorile vitrege se chinuia sa-si puna pantoful, care nu era al ei, spunand cu obida „I will make it fit!” („O sa-l fac eu sa se potriveasca!”). Nu e pacat? N-o sa merga niciodata… Mai bine ne cautam pantoful cu adevarat potrivit…