Mai ştim să stăm de vorbă faţă-n faţă?

Scrisori de dragoste stropite cu parfum sau cu lacrimi, pentru a valida sentimentele transmise via cutia poştală… Ce desuet! Acum ecranul rece al computerului trimite instant „emoticons“ (imagini) cu îmbrăţişări, săruturi… Economisim timp, nu glumă! Dar la ce pierdem ne gândim măcar o clipă?
E-mail, facebook, mobil – trebuie să recunoaştem: tehnologia ne uşurează mult viaţa. Cu reflexe ca la ping pong, facem schimb de informaţii „peste fileu“ cu viteze aiuritoare. Stop! Să luăm o mică pauză. Să ne tragem sufletul şi să ne întrebăm: nu cumva graba asta începe să capete alte valenţe?

Ce-am avut şi ce-am pierdut

Ne chinuim atâţia ani (sau poate o viaţă) să învăţăm şi apoi să ne perfecţionăm limbajul – cuvinte, gesturi, clipiri, surâs. Manifestări exterioare ce vorbesc despre viaţa noastră interioară: ce principii morale avem, câtă cultură, ce educaţie, ce personalitate. De câte ori am spus: „Mi-a făcut o impresie bună… până când a deschis gura“? Limbajul exterior este o unealtă de preţ, pe care o putem ridica la nivel de artă sau o putem folosi doar „de nevoie“. La fel cum putem mânca în grabă, orice, „de nevoie“, sau putem transforma masa într-un moment plin de savoare.

Era on-line: spune iute ce ai de spus!

Iute şi la obiect. Este regula de bază a comunicării „pe net“ sau „pe mobil“. Vrând-nevrând, într-o astfel de conversaţie calitatea relaţiilor interpersonale este afectată. Simţim asta, atunci când scurtăm dialogul cu formule gen: „Vorbim mai mult diseară, acasă“. Sau „Ne vedem la un suc (un ceai, o cafea etc.) şi povestim pe îndelete“. Avantajele tehnologiei sunt sublime, dar… nimic nu se compară cu întâlnirea adevărată, faţă-n faţă!

Un oftat „bate“ o mie de e-mailuri

Doar acest tip de dialog, vechi de când lumea… vorbitoare, ne dă posibilitatea de a cunoaşte o persoană cu adevărat. Dincolo de regulile de bun simţ ale oricărei comunicări – cum ar fi să ştii să asculţi, să nu întrerupi, să nu bârfeşti, să nu jigneşti etc. -, cuvintele pe care le spunem sunt însoţite de un alai întreg de mesaje subliminale (neconştientizate), transmise de gestică, de mimică, de „chimia“ dintre noi şi interlocutor. Trebuie doar să le descifrăm şi să urmăm sfatul Ilenei Vulpescu din celebra ei carte, „Arta conversaţiei“: „În viaţă trebuie să înveţi să citeşti printre rânduri şi în oameni. Să citeşti printre vorbele lor şi chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteşte mai mult decât un roman-fluviu, o privire – mai mult decât o bibliotecă“. Deci ne vedem la o cafea?