Aceasta rubrică îşi propune să trateze diferite aspecte din viaţa sexuală a bărbatului, raportate la soţie şi amantă. Poate astfel veţi înţelege de ce bărbaţii la tratează pe amândouă prin completare şi nu prin excludere.
SOŢIA
Tatăl ei era un zbir
Aceasta este, desigur, o afirmaţie aproximativă. Ea pleacă de la o observaţie cât se poate de simplă asupra relaţiei dintre fetele care reuşesc să se mărite şi taţii lor. De cele mai multe ori, autoritatea tatălui este aceea care are două efecte: o îndepărtează pe fată de familie şi o determină să caute refugiu în braţele unui soţ. Îl impune pe tata în faţa prietenului fetei, astfel încât acesta să dovedească responsabilitate şi să o ia de soţie.
Fostul era mai bun
În războiul căsniciei sale (dulce la început, apoi amărui, până la urmă acid), soţia trage concluzia tot mai des că era mult mai bine cu fostul partener şi regreta amarnic greşeala de a nu se fi măritat cu el. Ea ajunge să-i comunice răspicat acest lucru soţului ei, iar gestul acesta îi creează bărbatului un sentiment de gelozie aberantă, îndreptată împotriva soţiei. El devine obsedat de trecutul ei şi o chestionează neîncetat.
De-a lungul dezvoltării ei ca parteneră, soţia a dobândit principii morale profund restrictive. Mai degrabă s-a apărat de sexualitatea ei decât să ajungă să şi-o cunoască. Orice femeie care se uită după bărbaţi era o depravată, pentru că aşa consideră mama ei, femeie cu experienţe negative în convieţuirea cu soţul. Astfel se conturează personalitatea celei mai soţii dintre soţii: aceea care nici nu se poate gândi la infidelitatea soţului ei.
Ce poate face soţia cu trecutul ei?
Ar trebui să treacă dincolo de el, dezvoltându-se ca femeie. Destul de dificil procesul, considerând ca nu se poate uita la alţi bărbaţi… Ea poate măcar să se cunoască pe sine şi să interacţioneze cu ceilalţi până când devine măcar simbolic o amantă…
Dacă ai un tată prietenos şi conciliant, cuibul casei părinteşti devine suficient de confortabil pentru a nu simţi nevoia să-l părăseşti şi să-ţi întemeiezi un nou cămin cu un alt bărbat. Ba mai mult, cele care au un tată perfect (deştept, manierat şi iubitor) au marele risc de a nu se mulţumi cu nici unul dintre băieţii de vârsta lor. Este şi motivul pentru care nu se căsătoresc şi în schimb rămân mulţi ani să joace rolul amantei unui bărbat mai în vârstă…
Fostul i-a făcut rău
Fiind femeia nelegitimă a unui bărbat de mai multă vreme, amanta are toate şansele ca această stare să conţinue la nesfârşit. Cauza unui astfel de şir de evenimente se află în trecutul ei, care-i produce senzaţia că toate relaţiile avute au fost nişte eşecuri personale. Ea găseşte la amantul ei câteva calităţi prin comparaţie cu fostul (cel puţin nu mă bate, este tandru, bun la pat, nu-mi cere niciodată socoteală despre trecutul meu).
A învăţat devreme să seducă
Încă din copilărie, amanta a început să se îndrăgostească: mai întâi de minunatul om tandru care era tata. Apoi diverşi colegi mai mari sau profesori. La vârsta de 10-12 ani, din nevoia de a afla clar dacă ea există pentru aceşti oameni a început să se uite pregung la ei şi să-i întrebe ce cred despre ea. Pe masură ce aceştia au început să-i răspundă, ea şi-a găsit vocaţia de a seduce cu rezultate. Dar căsătoria nu face parte din aceste rezultate, pentru că un lucru îi lipseşte amantei: agresivitatea.
Dar trecutul amantei?
Nu trecutul amantei este prolema ei, ci prezentul, care nu se ridică la acelaşi nivel de satisfacţie cu ceea ce a fost. Amantul ei este de fapt un laş, bărbaţii din jur nu văd decât un lucru, limitat în timp şi răspunderi. Ea trebuie să devină mai fermă cu bărbaţii.