Odata cu varsta, unele comportamente tind sa se rigidizeze si apar tabieturi. Rabdarea de care e nevoie pentru a avea grija de un copil se diminueaza, la fel si disponibilitatea. De aceea, tatii mai „copti” sunt mai degraba orientati spre preocupari proprii. Sigur ca un copil poate fi un bun motiv de recentrare a preocuparilor. De la 3-4 ani, copilul poate fi implicat in diverse activitati alaturi de tata – de regula sportive sau care implica miscare si joc in afara casei. Aici intervine o problema cu tatii care pierd din mobilitatea fizica pentru a tine pasul cu copilul lor. Se pare ca adolescentii ai caror tati sunt mai in varsta sunt mai putin integrati social decat altii. …dar nici de rau
Pe lista consecintelor pozitive, un tata care nu e chiar la prima tinerete poate fi mai competent din cateva motive. In principiu, el a ajuns deja la maturitate si se cunoaste bine. Poate lua unele decizii in urma unei experiente de viata mai indelungate. Este si mai stabil financiar decat tatal foarte tanar, un aspect deloc de neglijat. E mai implicat in educatia copilului, pentru ca are o idee clara despre ceea ce isi doreste pentru copilul lui.
Daca fetitele sunt admirate si tratate pozitiv de catre tatici, ele isi vor imbratisa mai usor feminitatea atunci cand va fi momentul. La fel, fetele tind sa isi idolatrizeze tatal si sa-l ia drept model masculin. Asa ca, daca tatal este un om important si are o profesie si o pozitie respectabile, probabil ca si copilul isi va dori sa atinga aceste performante in viata. Bineinteles ca toate astea depind si de personalitatea tatalui, care are o influenta mare si asupra planului fizic, si asupra celui psihologic.