Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au acoperit părţile intime, considerând că este ruşinos să ţi le afişezi în public. Astfel, s-au acoperit cu ce au găsit de cuviinţă, lenjeria intimă suferind de-a lungul timpului schimbări radical, ajungând astăzi să arate aşa cum prea bine ştim. De unde am pornit şi unde am ajuns? Iată un scurt istoric al lenjeriei intime:
Secolul XIV î.H.: Când au descoperit trupul faraonului Tutankhamun, arheologii au văzut că alături de el au fost îngropate bijuteriile, mobila, dar şi 145 de bucăţi de pânză folosite pentru a-şi acoperi părţile intime.
În anul 634 d.H., europenii au început să se plictisească de modelul prea lejer al pânzei, aşa că au început să coasă pânza încât să fie înfăşurată pe picior, dar cu o deschizătură în partea din faţă. Aceste piese vestimentare ajungeau până la genunchi, însă cu timpul au început să devină tot mai scurte. Sex: Scurt istoric al sânilor, în întreaga lume
750 de ani mai târziu, deja articolele vestimentare abia mai ajungeau la jumătatea coapsei, iar pentru unii bărbaţi devenea ruşinos să poarte astfel de tunici, pentru că li se vedeau organele masculine în unele poziţii. În 1390, autorul englez Geoffrey Chaucer i-a criticat dur pe cei care purtau chiloţii aşa scurţi, tocmai din această cauză.