Asfixierea erotică presupune restricţionarea intenţionată a oxigenului să ajungă la creier, pentru plăcerea sexuală. Practica este considerată o parafilie, adică o perversiune sexuală ciudată.
Persoanele care practică asfixierea erotică se excită şi simt plăcerea mai intens atunci când este tăiată oxigenarea creierului pentru o perioadă scurtă de timp, însă au existat multe cazuri de-a lungul timpului în care aceşti fetişişti au murit în timpul actului sexual.
Pentru asfixiere erotică nu este nevoie neapărat ca doritorii să fie strangulaţi, ci pot fi presate arterele carotide pentru perioade scurte de timp. Atunci când la creier nu mai ajunge destul oxigen, persoanei asfixiate îi este indusă o stare semi-halucinogenă, iar această stare combinată cu orgasmul poate da senzaţii mai puternice decât cocaina, spun unii specialişti.
Asfixierea erotică a fost folosită prima oară la începutul secolului al XVII-lea, ca tratament pentru disfuncţiile erectile – ideea a pornit de la vederea bărbaţilor omorâţi prin spânzurare, care aveau erecţii după ce mureau.
Totuşi, practica este una periculoasă, existând multe cazuri în care cei sugrumaţi şi-au pierdut vieţile, iar partenerii, deşi au comis crimele fără intenţie, au fost trimişi în spatele gratiilor. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al actorului David Carradine, care a încetat din viaţă la 72 de ani, în urma asfixierii erotice. Acesta a fost găsit într-un hotel din Bangkok, cu un şnur legat de gât şi de aparatul genital.
Foto: Shutterstock