Poziţii nenumărate, tehnici şi obiceiuri erotice ritualice din vechime ajung din ce în ce mai mult la noi. Să profităm!
Nimeni nu poate nega intensitatea senzaţiilor erotice şi fascinaţia pe care orice lucru legat de sex o are asupra noastră. Nici nu e de mirare, dat fiind că este activitatea în urma căreia poate lua naştere o nouă viaţă! În vremurile străvechi, când religiile nu erau atât de pudibonde, exista şi o dimensiune sacră a sexului.
Descoperirile arheologice dovedesc aceasta de dinainte de Kamasutra sau scrierile taoiste antice. Sculpturile din Mali, vechi de aproape 2000 de ani, înfăţişează cupluri în uniune sexuală foarte asemănătoare cu cele indiene ale zeului Shiva şi soţei lui, Parvati. Sculpturile neolitice de jad din China antică, de acum 5000 de ani, înfăţişează o societate cu temple închinate Zeiţei, cu multe personaje în ipostaze erotice de natură sacră. Indiferent de unde ar proveni, ideea a două principii complementare este de bază. Yin şi yang, feminin şi masculin, se unesc şi împreună creează universul. Ce poate fi mai incitant?
Dincolo de atracţie însă, oamenii vor să afle din ce în ce mai multe despre sex. Mai multe poziţii, mai multe tehnici, mai multe posibilităţi de a experimenta senzaţii din ce în ce mai rafinate, înlăturarea vulgarităţii şi apariţia unei adevărate culturi a sexului. Apare o deschidere aproape ritualică faţă de sexualitate. Vom ajunge din nou să sacralizăm sexul? Nu ştim încă, dar sigur este că în societatea actuală toată lumea ştie că „sexul vinde”. Nu ne plictisim niciodată de el. Cu atât mai mult cu cât tehnici care în istorie le erau accesibile doar celor aleşi ne sunt puse la dispoziţie tuturor cu un singur click pe google! Pe vremea împăraţilor chinezi, de exemplu, existau nişte standarde sexuale valabile numai pentru familia regală, la care oamenii de rând nu aveau acces.