Pe lângă rugăciune și căință, Postul presupune și iubire. Dar ce facem cu dragostea? Rezistăm în fața ispitei sau ba? E păcat ori nu?
Lumea spune că, de ești cununată, ai voie să-ți continui viața sexuală și în Post. Dar fețele bisericești susțin că înfrânarea e cuvânt de lege, de la toate cele lumești.
►Din cărțile sfinte citire
Din punct de vedere religios, e clar că în zilele și perioadele de Post, precum și la sărbători și în preajma acestora, e necesară „înfrânarea soților de la împreunare”. Și primul care explică asta este Sfântul Apostol Pavel, în Epistola Întâia către Corinteni. El menționează că, în Post, „bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu e stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu Postul şi cu rugăciu-nea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării. Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: bine este pentru ei să rămână ca mine. Dacă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Că mai bine e să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.” Pe de altă parte, Sfântul Ioan Gură de Aur oferă lămuriri despre păcatul desfrânării, care a devenit normal în zilele noastre: „Într-adevăr, căsătoria a fost lăsată de Dumnezeu pentru naşterea de copii. Dar a fost lăsată şi pentru o pricină mult mai mare, anume ca să stingă aprinderile firii noastre. Căsătoria nu mai are decât o pricină pentru a exista: îndepărtarea desfrâului şi a desfrânării.”
► Tu hotărăști!
Părintele Cleopa ne clarifică: „Toată viaţa, creştinul, de când se cunună şi până la moarte, n-are voie să se împreuneze cu soţia lui decât numai marţea şi joia, dacă nu-i Post şi dacă nu-i sărbătoare atunci. Şi
doctorii de azi, după ştiinţă, arată că cei mai sănătoşi copii devin din aceasta că bărbatul să nu aibă contact cu soţia decât de două ori pe săptămână. Marţea şi joia sunt lăsate pentru împreunarea soţului cu soţia, de când începe ziua, de la miezul nopţii.” În plus, trebuie subliniat și faptul că este amăgire și înșelare diavolească pentru soții care, din cauza refuzului unuia, celălalt ajunge la autosatisfacere (păcatul malahiei) sau la preacurvie. Concluzia? Abstinenţa de la relaţii sexuale este o îngăduinţă din partea lui Dumnezeu, nu o poruncă de la El, așa că rămâne la latitudinea fiecărui cuplu să decidă ce e mai bine pentru ei.
Ultima modificare ianuarie 17, 2015 12:19 pm