De-a lungul istoriei sexul anal a fost corelat mai degrabă cu practicile homosexuale, abia în ultimele decenii el fiind corelat şi cu cele heterosexuale.
Într-o lucrare despre istoria sexului anal în rândul heterosexualilor, autorul Bruce Voeller precizează cum doctorii, psihiatrii şi oamenii de ştiinţă au conspirat în a păstra liniştea privind sexul anal practicat între un bărbat şi o femeie.
Voeller a analizat statistici încă de la sfârşitul anilor 30 şi a observat că rareori se menţionează acest subiect. Autorul explică reţinerea specialiştilor prin faptul că sexul anal este văzut în mod eronat ca o practică homosexuală, orientare încă discriminată.
Cert este că între anii 1938 şi 1963 doar 9% dintre oameni practicau sexul anal, comparativ cu 34% în 2002. Nu se ştie dacă sexul anal a câştigat în popularitate sau dacă s-au mai diminuat controversele, iar oamenii vorbesc mai liber despre acest act.
Statisticile despre sexul anal arată că cei născuţi în anii 80 sau mai târziu reprezintă cea mai deschisă generaţie privind sexul anal, interesul pentru acest act fiind mai mare, la fel şi procentul celor care recunosc că au făcut sex anal.
Industria pornografică a început şi ea să promoveze sexul anal după anii 80, în prezent fiind o practică aproape nelipsită din orice film pentru adulţi.
Una dintre cele mai mari controverse ale sexului anal este contestarea lui de către Biserică. Religiile monoteiste au interzis sexul anal promulgând o lege împotriva sodomiei- care include practicarea sexului anal.
În religia iudaică sodomia era considerată un act respingător, dezgustător. Religia era mai permisivă cu homosexualii decât cu sexul anal.
În Creştinism sexul anal este catalogat un „păcat împotriva naturii”. Totuşi, în prezent anumite ramuri ale Creştinismului încurajează primirea homosexualilor în rândul comunităţilor, protejându-le drepturile civile, astfel că sexul anal este perceput ca o parte acceptabilă a sexualităţii umane.