În primul rând nu ceda faimosului „Da’ nu-i corect!”, oricât de furioşi sau trişti ar fi ochişorii care te privesc. Nu uita că tu eşti adultul. Fii fermă şi nu ceda în faţa şantajului emoţional. În al doilea rând, nu face comparaţii între copii sau, cel puţin, nu în faţa lor. Mulţi parinţi fac această greşeală, apoi se întreabă de unde vine duşmănia fraţilor. Sunt două persoane diferite, cu două caractere diferite şi nu se poate să fie amândoi la fel de harnici, la fel de inteligenţi, la fel de creativi. Comparaţiile înrăutăţesc lucrurile pentru că nasc frustrări şi ură, atât împotriva fratelui cât şi împotriva părinţilor. Mai degrabă încurajează individualitatea şi fii corectă cu cei mici. Nu-i pedepsi pe amândoi pentru greşelile unuia, nu-i răsplăti pe amândoi pentru reuşita unuia. Trebuie să înveţe că sunt diferiţi, că fiecare este bun în felul lui.
Invăţă-ţi copiii cum să-şi stăpânească furia şi frustrarea. Conflictele cele mai mari se nasc din lipsa acestei abilităţi. Fratele care se simte nedreptăţit îi va vorbi urât sau chiar îl va lovi pe celălalt, care va riposta şi amândoi se vor simţi umiliţi. Arată-le că furia este o emoţie normală, pe care o au şi adulţii, dar care trebuie controlată. Explică-le că e în regulă să plângă, să alerge în braţele lui mami, dar nu este bine să lovească, să înjure, să arunce cu obiecte.
În ce priveşte intervenţia ta, pentru că sigur va fi nevoie de ea, cu multe ocazii, nu te strădui prea tare să afli cine e vinovat. Nu contează de unde a pornit totul, contează că s-au certat, iar o ceartă necesită implicarea a două persoane. Încearcă să găseşti o soluţie de mijloc, din care amândoi să câştige ceva. Dacă vor amândoi aceeaşi jucărie, dar nu se pot înţelege, atunci n-o va primi niciunul (poate fi şi o pedeapsă), în schimb vor găsi un joc la care să participe amândoi.
Pe cât posibil, încearcă să previi conflictele explicându-le copiilor că sunt diferiti, că cel mic va primi, la un moment dat, şi privilegiile şi responsabilităţile celui mare. Nu face diferenţe între copii din cauza sexului. Şi băiţeii au nevoie de afecţiune, şi ei au voie să plângă, iar fetiţelor nu le strică să fie mai puternice. Împărţirea responsabilităţilor casnice, care naşte multe conflicte între frate şi soră, este oarecum învechită. Şi băieţii pot să spele vase, să ajute la prepararea mesei, să steargă praful. Iar fetele pot să participe la treburile mai dificile sau măcar pot primi o şansă de a arăta că se descurcă.
Dar, cel mai important lucru pe care îl poţi face este să nu te implici în certurile lor. Lasă-i să-şi rezolve singuri problemele. Nu vei fi mereu lângă ei ca să faci dreptate şi trebuie să înveţe cum să se certe constructiv, apoi cum să se împace, să găsească o cale de mijloc, să-şi împartă responsabilităţile. De-a lungul vieţii vor avea de multe ori nevoie de aceste abilităţi. Pentru că rivalitatea între fraţi nu va dispărea niciodată. Se va schimba doar felul cum abordează cei doi problemele şi rezolvarea pe care o găsesc.