Contează să ai toată disponibilitatea pentru el/ea, dar e la fel de important să-ţi recunoşti limitele: foloseşte serviciile de asistenţă medicală la domiciliu (decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, sunt asigurate de firme private, gen Alicia Medical, sau de fundaţii cum este Crucea Alb-Galbenă; caută detalii pe internet!). Şi “îndrăzneşte” să pleci, din când în când, într-o vacanţă cât de mică. Timp în care partenerul tău poate urma un stagiu de recuperare, într-o clinică. Relaţii şi sex: Ştii cum să te cerţi cu iubitul tău?
Nu-l sufoca cu atenţia ta
Cum să te porţi ca să nu-l agasezi cu grija ta “mămoasă” şi nici să nu pari indiferentă? Poartă-te… firesc. Nu regiza nimic. Şi-ncurajează-l să facă la fel.
“Spaimă, compasiune, furie – am trecut prin toate”
Când soţul meu a fost diagnosticat cu cancer intestinal, a fost un şoc. Eu eram cea speriată, el “se ţinea cocoş“, minimaliza situaţia. Mă înfuria atâta “superficialitate” şi, de la grija excesivă pentru el, am trecut la reproşuri: “Îmi râdeai în nas când îţi spuneam să mănânci mai dietetic!” (deşi eu însămi eram adepta “bucătăriei tradiţionale”). Apoi, când notele de plată se tot adunau (doctori, tratamente etc.), el devenise cel furios. Din fericire, s-a făcut bine. Este linişte din nou între noi şi am învăţat să mâncăm amândoi mult mai sănătos. (Anca, Bucureşti)
“Voia să divorţăm şi i-am spus, în glumă, că o bat!”
Acum doi ani, Aura a fost operată de fibrom uterin. Nimic periculos, dar ea era obsedată de ideea că “nu mai e femeie”. Pentru mine, era tot femeia pe care o iubesc de 16 ani, dar ea credea că mă prefac “din milă” şi aşa i-a venit ideea să divorţăm. Chipurile, ca să nu stea “în calea fericirii mele”. “Aşa îmi trebuie dacă nu te-am bătut la timp!” – am răspuns eu. Ne-am uitat crunt unul la altul, un minut, apoi am izbucnit amândoi într-un râs nervos. A fost ca o psihoterapie: din clipa aia, Aura mea a uitat gândurile negre. (Iustin, Braşov)