Nu ştiu alţii ce cred, dar eu sunt de părere că respectul reciproc este prima condiţie în familie, căci, vorba aceea, „ce nu opreşte legea, opreşte buna-cuviinţă”, pe care o capeţi unde altundeva, decât acasă.
Mediul în care cresc copiii noştri este diferit de cel în care am crescut noi, altele sunt valorile, altul este ritmul vieţii, altele sunt problemele de comportament, altele sunt pericolele, însă „cei şapte ani de-acasă” rămân de căpătâi.
Valorile în familie, încotro?
Stă la baza bunului-simţ, nu ne naştem cu el, dar îl dobândim în familie. Ce să fie oare? Nimic altceva decât respectul. Şi-atunci, este inutil să ne mai întrebăm de ce oare, în ziua de azi, în „sânul familiei” creşte din ce în ce mai mult insatisfacţia şi nesiguranţa în valorile şi sensurile proprii. De fapt, este foarte simplu: acolo unde nu există reguli, e vai şi amar de părinţii care nu ascultă de copii.
Năravul, o dată deprins, devine obişnuinţă…
…aşa că, locul şi rolul fiecăruia în familie trebuie delimitat clar şi regulile stabilite de comun acord, respectate. Dacă nu vei impune nişte limite clare, copilul îşi va permite orice, în numele unei libertăţi prost înţeleasă. E bine să aibă de mic câteva responsabilităţi, deoarece, în timp, îi ajută să se obişnuiască cu ideea de disciplină. Este de ajuns să-şi strângă singur jucăriile după ce se joacă şi să-şi aranjeze hainele, după ce se schimbă.
Limita dintre bun-simţ şi mitocănie
Pe vremuri, rareori copiii ieşeau din cuvântul părinţilor. Nu de puţine ori, bunicii noştri susţin că acum nu mai există respect şi, hai să recunoaştem că, pe bună dreptate. Am înţeles şi noi, „sărut-mâna, mamă, sărut-mâna, tată” sunt apelative de modă veche, aşa că, deşi aerul lor desuet aduc o notă de eleganţă în vorbire, admitem că pot fi înlocuite cu altele, câtă vreme sunt cuviincioase. În primul rând, e important să fii tu însuţi un model bun de urmat iar, mai apoi, nu îngădui obrăzniciile. Copilul trebuie să răspundă la salut, să ştie să spună „mulţumesc”, să înveţe să-şi ceară iertare, să nu ridice tonul, cu alte cuvinte, să fie respectuos.
…cel mai important lucru pe care trebuie să îl faci este să-ţi înveţi copilul să-i trateze pe cei din jurul său aşa cum îşi doreşte şi el să fie tratat. O dată imprimat, bunul-simţ îi va dicta propriul comportament şi, să nu uităm că, la un moment dat, vine o vârstă când, dacă nu ştie să se poarte, nu obţine nimic din ceea ce ar vrea. În plus, chiar dacă vedem în jur din ce în ce mai mulţi oameni de calitate îndoielnică, nu înseamnă că trebuie să capitulăm şi, astfel, să le încurajăm dominaţia prin atitudinea noastră.